Laurentiu Damian – profesor UNATC: „Ce sa spun? Baiatul asta a dat examen la 18 ani si in fata comisiei a avut ca prima proba sa imagineze o poveste cinematografica pornind de la cuvintele: "Si vazand padurea…". A facut o poveste emblematica – un copil care intra intr-o padure tanara si iese din ea foarte batran, se intoarce din drum, dar liziera e deja departe si un trasnet omoara un copac. Mi s-a parut si mie, si celorlalti membri ai comisiei ca acest copil de 18 ani, cu o anvergura care cuprindea si basmul romanesc al lui Ispirescu, si pe Mircea Eliade, era un om foarte special, era o persoana. Avea o tenacitate uluitoare si cred ca a imbinat tot ce are mai bun generatia tanara: umorul lui Porumboiu, luciditatea lui Puiu, candoarea lui Mitulescu. Scenariul primului si ultimului sau lungmetraj, „California Dreaming”, a fost pentru mine o revelatie. Mesajul meu catre colegii lui este ca, asa cum in anii '70 o generatie de cineasti a facut "Apa ca un bivol negru", ei trebuie sa termine impreuna California Dreaming. Pentru ca, dintr-un foc, motoarele principale ale filmului – regizorul Cristian Nemescu si sunetistul & monteurul Andrei Toncu – au fost oprite. Nu stiu, am vorbit si cu alti colegi, aproape ca trebuie sa ne fie frica de a fi bine. Oriunde mergea Cristi cu filmele lui – "Mihai si Cristina", "Poveste la Scara C", "Marilena de la P7" – se intorcea cu premii. Nu e putin lucru sa te intorci de la New York cu premiul dat de Wim Wenders. Cristi era un om de o cumintenie extraordinara, dar cu o lucire in priviri care iti spunea ca era mai mult de atat. Sunt mandru ca i-am fost profesor”.
Constantin Popescu – regizor: „Cristi era un prieten foarte bun, o sa-mi lipseasca teribil. Ma simt singur fara el, a lasat un gol pe care nu-l pot descrie in cuvinte. Nu mi-am mai facut prieteni de ani de zile, dar relatia cu el a fost ceva cu totul special”.
Catalin Cristutiu – monteur: „Nu pot sa vorbesc despre prietenia mea cu Cristi, cel mai usor imi e sa vorbesc despre el ca regizor: avea o usurinta extraordinara de a povesti, de a te face sa intelegi, ca spectator, ce se intampla pe ecran. De fiecare data cand lucram cu el – si am lucrat din '98 pana joia trecuta -, se uita la cate o secventa si imi spunea: "Aici mai adauga un plan mai larg sau un contraplan", si il puneam si pe urma vedeam ca era mai bine. Am invatat multe impreuna, si eu de la el. Cel mai drag lucru la care ma gandesc acum si de care cred ca ar fi multumit e sa continuu sa povestesc”.
Ada Solomon – producator: „Pentru mine e ca si cum mi-as fi pierdut un copil, desi Cristi m-a invatat si cum sa imi cresc copiii. Si sa zbor nitel”.
