Anul acesta, Premiul Nobel pentru Pace face dreptate si recompenseaza absolut justificat miile de oameni de stiinta reuniti in Comitetul Interguvernamental pentru Schimbari Climatice, IPCC. Acesti cercetatori sunt implicati intr-o munca extraordinara, minutioasa, care identifica exact la ceea ce trebuie sa se astepte omenirea de la schimbarile climatice.
Celalalt castigator al premiului, fostul vicepresedinte american Al Gore, a petrecut mai mult timp spunandu-ne de ce sa ne temem. Atat ca in vreme ce estimarile si concluziile IPCC se bazeaza pe studii atente, Gore nu pare sa se supuna unor constrangeri similare.
In filmul sau laureat la premiile Oscar (recent etichetat ca "unilateral" si continand "erori stiintifice" de un judecator britanic), Gore spune lumii sa se astepte la cresteri ale nivelului oceanelor de peste sase metri in acest secol. El ignora concluziile colaureatilor sai la Premiul Nobel, conform carora nivelul apelor marilor va creste in aceasta perioada de timp doar cu 15 pana la 60 de centimetri, in medie cu 30 de centimetri. Dupa cum argumenteaza IPCC, este de fapt o crestere pe care lumea a trait-o si in ultimii 150 de ani.
De asemenea, Gore se da de ceasul mortii in legatura cu topirea accelerata a ghetii in Groenlanda si cu efectul acestei topiri pentru planeta. El trece insa cu vederea concluzia IPCC: daca se mentine rata actuala de topire, acest fenomen ar genera pana la finele secolului o crestere a apelor cu doar 7,5 centimetri. Pe de alta parte, el lasa la o parte si cercetarile care au aratat ca temperaturile din Groenlanda erau mai ridicate in 1941 decat sunt astazi.
Gore se teme, de asemenea, pentru viitorul ursilor polari, spunand ca se vor ineca pe masura ce habitatul lor inghetat dispare. Dar singurul studiu stiintific cu referire la asa ceva indica faptul ca patru ursi polari s-au inecat in urma unei furtuni.
Politicianului metamorfozat in cineast ii cam piere somnul si la gandul numarului mai mare de decese ce vor fi cauzate de canicula. Exista totusi o alta fateta mai incomod de amintit: temperaturile in crestere vor reduce numarul de valuri bruste de frig, care sunt un ucigas mult mai eficient decat caldura. Cel mai competent studiu arata ca pana in 2050 canicula va face 400 de mii de noi victime, dar ca in acelasi timp numarul de morti cauzate de frig va scadea cu 1,8 milioane. De fapt, daca e sa judecam dupa primul studiu complet asupra efectelor economice ale schimbarii climatice, incalzirea globala chiar va salva vieti umane.
Cu nobila generozitate, IPCC a declarat ca ar fi fost fericit daca Gore ar fi primit singur Premiul Nobel pentru Pace. Eu ma bucur ca nu s-a intamplat asa si ca munca IPCC a fost pe drept cuvant recunoscuta.
Gore a ajutat lumea sa se ingrijoreze. Din nefericire, atentia noastra este deturnata de la ceea ce conteaza cu adevarat. Schimbarile climatice nu sunt singura problema cu care se confrunta planeta. Atentia noastra indreptata cu maxima alarmare asupra acestei probleme – in detrimentul altor provocari la scara planetara – va fi si mai intensa in urma decernarii Nobelului in favoarea lui Gore.
Al Gore se concentreaza primordial pe apelul sau la liderii lumii de a reduce emisiile de CO2, dar exista politici cu mult mai benefice la nivel global. Pe parcursul acestui secol, natiunile aflate in dezvoltare vor depinde tot mai mult de importurile de alimente din tarile dezvoltate. Aceasta tendinta nu este in primul rand un rezultat al incalzirii globale, ci o consecinta a cresterii populatiei combinate cu o reducere a suprafetei agricole in statele aflate in curs de dezvoltare.
Numarul de persoane infometate depinde mult mai putin de clima si intr-o masura mult mai mare de evolutia demografica si a veniturilor. Masurile extrem de costisitoare de reducere a emisiilor de dioxid de carbon ar putea duce la si mai multi oameni care sufera de malnutritie. Daca obiectivul nostru este sa combatem malnutritia, politicile care vor duce hrana catre cei care au nevoie de ea vor fi de 5.000 de ori mai eficiente in a salva vieti decat cheltuirea a miliarde de dolari pentru a reduce emisiile de carbon.
In mod similar, incalzirea globala va conduce probabil la o incidenta usor ridicata a malariei, dar reducerea emisiilor de CO2 va fi mult mai putin eficienta in a combate aceasta maladie decat distribuirea de plase antitantari si de medicamente – aceasta masura poate salva cu costuri minore 850 de mii de vieti in fiecare an. In schimb, Protocolul de la Kyoto, mult mai scump, va preveni anual doar 1.400 de decese cauzate de malarie.
In timp ce ne facem griji pentru efectele pe care le va provoca in viitorul indepartat incalzirea globala, nu ne ocupam deloc de problemele cu care planeta se confrunta astazi. Numai in acest an, malnutritia va ucide aproape patru milioane de oameni. Alte trei milioane de vieti vor putea fi trecute in contul HIV/SIDA. Doua milioane si jumatate de oameni vor muri din cauza poluarii interne si externe a aerului. Lipsa micronutrientilor si a apei potabile vor ucide fiecare alte doua milioane de suflete.
Dat fiind ca atat atentia publica, cat si mijloacele financiare sunt resurse modeste, ceea ce conteaza cu adevarat este sa atacam problemele cu cele mai bune solutii pe care le avem la indemana in prezent. Fiindca daca ne vom concentra sa rezolvam problemele prezentului, comunitatile se vor consolida, iar economiile si infrastructurile lor vor deveni mai robuste. Respectivele societati vor fi mai capabile sa se lupte cu problemele viitorului, inclusiv cu incalzirea globala. Angajamentele in favoarea reducerii emisiilor de carbon vor saraci generatiile viitoare si le vor face mai putin apte de a se adapta provocarilor.
Gore vadeste o credinta de nezdruncinat in faptul ca schimbarile climatice reprezinta cea mai mare provocare cu care se confrunta umanitatea. Cinstit vorbind, merita macar un oarece semn de recunostinta pentru pasiunea pe care o investeste. Dar contrastul dintre cei doi laureati ai Premiului Nobel pentru Pace nici ca ar putea fi mai flagrant. IPCC este angajat intr-o cercetare stiintifica meticuloasa, unde faptele au prioritate fata de orice altceva. Gore, la randul sau, manifesta o abordare extrem de diferita.
Bjorn Lomborg conduce Centrul Consensului de la Copenhaga (CCC). Este profesor adjunct la Copenhagen Business School si autor al volumelor Cool It si The Skeptical Environmentalist.
Copyright: Project Syndicate, 2007.
www.project-syndicate.org
