Un banc sec spunea că un om avea un cal și calul n-avea nimic împotrivă. Poate pentru că bancul nu dădea detalii despre activitățile omului, calul era pacifist. Când, însă, omul confundă calul cu măgarul de povară penală, o copită bine țintită este întotdeauna tratamentul corect.
Dacă numărul lunilor în care lucrezi pentru o instituție media este mai mic decât cel în care nu lucrezi, e timpul să te întrebi dacă nu cumva, pe drum, ți-a scăpat din vedere ceva esențial. Un lucru care e posibil să te fi scutit de efortul de a te întreba ce ai pierdut. În ultimele 13 luni, am lucrat la „România liberă“. Vreo 16 luni înainte de asta, însă, nicio instituție de presă din România nu a considerat cu cale să mă plătească pentru ce aș fi putut presta. Am colaborat, totuși, în acele 16 luni cu publicații străine aflate departe de zgomotul obositor al politichiei românești. M-am întrebat, în fiecare zi din cele 16 luni, când am greșit, de fapt, fundamental. Să fi fost atunci când am crezut că meseria asta este despre a spune adevărul la care ajungi independent de sirene și ciripitori? Sau poate când am refuzat înrolările în tabere, bisericuțe și grupulețe? Ori în momentul în care am decis să nu mă autocenzurez și, astfel, să ignor că nu era „momentul oportun“ (cum îmi spunea, sfătos, un mare șef de presă) de a face o dezvăluire?
Probabil că a fost vorba de toate astea la un loc. Dar, peste toate astea, a fost vorba de ticăloșie. De nemernicia unor bișnițari care au traficat meseria asta ca la colț de stradă. Ei sunt binecunoscuții „moguli“, patronii de presă pe care îi vedem din când în când pe ecranele propriilor televiziuni sau în paginile ziarelor pe care le dețin. De obicei, când apar în astfel de posturi publice, sunt fie în față la DNA, fie în sălile de judecată, fie în spatele unor informații pe care le tăinuiseră ca marfă de șantaj pentru, cum ar zice sfătosul de mai sus, „momentul oportun“.
Acești infractori nu cu gulere albe, ci cu manșete murdare au maculat pentru multă vreme presa și jurnaliștii din România. Mai trist, au creat personaje, deghizate în jurnaliști, dispuse să accepte să le pupe mâinile și să le lingă manșetele la ordin. Ăștia din urmă, specia cea mai rea de sabotori, vor supraviețui. Ei sunt măgarii care rag în timp ce primesc picioare în burtă de la „mogulul“ călare, ei îi duc pe moguli înainte.
P.S.: Acesta este ultimul meu articol pentru „România liberă“.
