Moda road movie-urilor in care cuplul de eroi bifeaza obstacolele ca pe bornele de kilometraj, ajungand la finis „mai alb, mai stralucitor”, nu e perimata – dovada si acest film nemtesc al carui autor, Til Schweiger, a vandut initial scenariul la Hollywood.
„Descult, nebun si-ndragostit”/”Barfuss” – 2005, regia Til Schweiger, cu: Till Schweiger, Johanna Wokalek, Steffen Wink, Michael Mendl. Distribuit de Romania Film si Pro Rom
Cum americanii au lasat sa se puna praful pe el, Schweiger a luat praful de pe toba lui de tinichea si l-a folosit pentru a da nuante nisipii, galbui, filtrate – imaginii filmului pe care l-a facut pana la urma singur in Germania.
Se vede inca de la primele cadre ca e vorba de un film care si-ar fi dorit o alta soarta. Una americana. Regizorul (si actorul) german a ales, inexplicabil, o poveste tocita: un coate-goale care se indragosteste, la capatul unei calatorii de nevoie, de o fata intr-o ureche, fugita de la balamuc si lipita ca o guma de destinul lui rebel. Aceasta poveste, asa simpla si banala cum e, ar fi avut sanse sa se ridice la lumina daca actorii ar fi fost simpatici si convingatori, daca regia ar fi ales exact solutiile potrivite pentru o abordare deschisa, sincera, daca replicile si situatiile ar fi fost in asa fel gandite incat sa sune adevarat. Insa Til Schweiger si cei patru colegi cu care a scris scenariul nu s-au gandit asa si au facut exact pe dos. Cu aerul ca ne spune un lucru pentru prima oara, filmul deapana cu multa seriozitate love story-ul incipient, taindu-se usor in replici plate, mai plate din cauza interpretarilor monocrome si nelucrate ale celor doi actori, sau mulandu-se pe situatii-tip preluate din alte filme. Aportul regizorului nu este vizibil atat timp cat actorii spun replici nepieptanate, regizorul fiind unul dintre acestia, iar situatiile sunt imaginate cu un ochi la cinematograful de peste Ocean. Singurul membru harnic al echipei pare sa fie directorul de imagine. Insa dorinta acestuia de a realiza o imagine foarte frumoasa se ciocneste de superficialitatea celorlalte compartimente, iar filmarile filtrate, lumina galbuie, contrastele nete din filmarile nocturne – pe scurt, dorinta de „a da bine” cu orice pret – dau impresia de calofilie peste jalea din jur. Pentru un film care vrea sa fie si drama, si comedie, si film de dragoste, „Descult, nebun si-ndragostit” realizeaza cam putin.
