O interminabila galceava, semn al debusolarii, domina dreapta la acest sfirsit de an, spre deliciul USL si dezamagirea crunta a electoratului. Toata lumea vorbeste de unificare, dar disensiunile se tin lant si falia este din ce mai mare. Ce se intimpla, care este strategia si mai ales care vor fi consecintele? Nu este prima oara cind, spre deosebire de stinga, partidele de dreapta se cearta, nu reusesc sa gaseasca un proiect comun, sa treaca peste orgolii si rivalitati personale, baltind in meschinarii care ii paveaza drumul spre esec. Lideri inepti, inconjurati de o camarila rapace si de personaje obediente pina la greata, lipsiti de viziune, principii si onoare, au distrus pe rind constructiile de dreapta, CDR, Alianta DA, asigurind victoria PSD. Incepind din 2004, dreapta ar fi putut sa domine scena politica daca nu ar fi existat lupta intereselor si rafuielile intre diversele grupari.
Situatia momentului este insa una dintre cele mai negre din istoria postdecembrista. La ce asistam? In fata colosului USL care controleaza totul de la inaltimea celor 70%, partidele de dreapta par avea ca singur obiectiv canibalizarea propriilor voturi. Spectacolul, unoeri de un ridicol sublim, prefateaza dezastrul. Despartirea lui Traian Basescu de PDL a fost semnalul. Am analizat la vremea respectiva motivele, justetea sau injustetea lor, variantele de lucru, n-am sa mai revin asupra lor pentru ca ceea ce intereseaza acum sunt solutiile la starea de fapt.
