"Ultima ispita a lui Iisus" este cel mai personal dar si cel mai controversat film al regizorului Martin Scorsese. Constituie chintesenta operei sale si reuneste toate caracteristicile, temele si preocuparile cineastului. Scorsese si-a luat aici libertatea de a-l portretiza pe Cristos discreditandu-i divinitatea.
Martin Scorsese era deja recunoscut in anii ‘80 ca un cineast aparte, care nu face compromisuri. Specialitatea lui devenisera sufletele turmentate – in "Crimele din mica Italie" (1973), protagonistul iti tine degetul deasupra unei flacari, speculand pe seama focului din infern. In "soferul de taxi" (1976), tortura lui Travis Bickle vine de pe strazile din New York; el se lupta cu demonii interiori, incercand sa-si rezolve problemele prin violenta. Iar pentru Jake La Motta, in "Taurul furios" (1980), iadul este arena de box.
Scorsese, crescut in religia romano-catolica, s-a gandit la un moment dat sa fie teolog, dar a ales in cele din urma cinematografia. Filmul "Ultima ispita a lui Iisus" a insemnat pentru el posibilitatea de a-si face publice dilemele spirituale, pornind de la ideea ca oamenii sunt cei care trebuie sa-l caute pe Dumnezeu si nu invers. Scenariul s-a bazat pe cartea "Ultima tentatie", a lui Nikos Kazantzakis, autor care a scris de asemenea romanul "Zorba grecul", si el adus pe marele ecran, in 1964.
Nuvela lui Nikos Kazantzakis, care a fost excomunicat din biserica ortodoxa greceasca dupa scrierea ei, accentueaza partea umana a lui Iisus Cristos in defavoarea celei divine. Iisus este fiu al lui Dumnezeu, dar si al Mariei – deci al unui om. Asa ca toate slabiciunile oamenilor sunt si ale lui. Acesta a fost motivul pentru care filmul a fost extrem de controversat inca din faza de productie. Dupa revoltele mai multor grupari fundamentaliste, in 1983 Paramount a decis sa anuleze proiectul. Dar Scorsese, foarte dedicat mesajului sau, a convins studiourile Universal sa il realizeze, renuntand chiar la o jumatate din buget si adaugand o explicatie conform careia filmul este o fictiune, bazata pe o scriere fictionala si ca nu a avut niciodata intentia sa inlocuiasca scriptura.
Avem de-a face asadar cu o fantezie despre un Iisus nepotrivit pentru rolul de mantuitor, o persoana pe care numai spaima o tine departe de tentatii ("Dumnezeul meu este frica", marturiseste), un om stapanit ca toti ceilalti de fragilitate si vicii. Vocatia divina pe care simte ca o are nu ii aduce multumire, ci confuzie, opresiune, chin. Traieste cu temerea ca este de fapt o iluzie venita din partea celui rau. si Scorsese si Iisus par sa intrebe: cum indrazneste un muritor sa gandeasca despre sine ca fiind Mesia?
Pentru a scapa de tulburari, Isus se indeparteaza in mod deliberat de Dumnezeu. "stiu ca Dumnezeu ma iubeste", spune, "dar vreau sa inceteze!". Alege sa fie tamplarul care sa realizeze crucile folosite de romani pentru executii. si ajunge atat de departe incat imobilizeaza picioarele celor care urmeaza sa fie crucificati, atunci cand li se bat cuie in ele, iar sangele il stropeste pe fata.
Este un film care nu seamana cu cele obisnuite despre viata lui Iisus Cristos. Cand atarna pe cruce, suferind teribil, un inger vine si ii propune o alta viziune: cea a unei vieti firesti. Il vedem atunci iubindu-se cu aleasa sa, Maria Magdalena si crescandu-si copiii… O varianta pe care in final o refuza, pentru a-si implini destinul, acela de Mantuitor.
Lupta lui Cristos, care este si pentru si impotriva lui Dumnezeu, ii e draga lui Scorsese. Tribulatiile gasite in cartea lui Kazantzakis sunt si ale lui. Nu pe Cristos il vedem pe ecran, ne spune regizorul, ci pe fiecare dintre noi, cu angoasele noastre spirituale, cu frica si indoielile noastre. Ce ar fi facut Iisus daca s-ar fi confruntat cu tot acest mister interior? – aceasta este intrebarea la care filmul incearca sa dea un raspuns.
Actorii sunt chipuri familiare: Willem Dafoe este Iisus, Harry Dean Stanton este apostolul Pavel, ferocele Andre Gregory este aici Ioan Botezatorul, iar frumoasa Barbara Hershey este Maria Magdalena.
Jocul lui Dafoe este la inaltime, desi nu a fost o sarcina usoara sa preia acest rol. Totul arata natural in chipul sau – o combinatie de fragilitate si cruzime – si in comportament. Privirea lui Dafoe face ea singura o jumatate din film. Dafoe, care joaca deliberat unele scene cu ezitari, creeaza un Iisus abordabil, nu un Dumnezeu de temut. Il face mai accesibil celor pentru care nu a fost niciodata interesant. Personajul sau este convingator. Limbajul folosit e cat se poate de natural, cu discursuri putin elocvente, pline de improvizatii.
Actrita Barbara Herhsey a fost cea care, dupa o prima colaborare cu Scorsese in 1973 pentru "Jaf la drum de fier", i-a oferit regizorului cartea scrisa de Kazantzakis, sugerandu-i ca, in eventualitatea in care va face din ea un film, sa ii ofere rolul Mariei Magdalena. Ceea ce Scorsese a reusit 15 ani mai tarziu. Rolul Barbarei este plin de nuante, foarte seducator, dar si vulnerabil, completand perfect interpretarea lui Dafoe. Relatia celor doi ar fi fost foarte frumoasa in alt context, cu o poveste de dragoste gandita in fiecare gest si detaliu, despre un barbat timid, care incearca in felul lui sa castige afectiunea unei femei a carei prezenta il inhiba.
Harvey Keitel (cunoscut din "Pianul" sau "Reservoir dog") personifica la randul lui un Iuda total diferit de cel din Scriptura, vazut aici ca apostolul cel mai loial, constiinta lui Iisus, cel care il ghideaza spiritual si politic. Alte aparitii, desi de scurta durata, sunt si ele de mentionat, precum Andre Gregory care il interpreteaza pe Ioan Botezatorul, Harry Dean Stanton – remarcabil in pielea asasinului Saul (devenit mai tarziu apostolul Pavel), ori rockerul David Bowie, in rolul machiavelic al lui Pilat din Pont. Din cauza bugetului redus (7 milioane dolari), Scorsese nu a filmat in Israel, ci in Maroc, intr-o singura localitate, desi in film ea reprezinta mai multe locatii. De aceea, majoritatea cadrelor sunt stramte, fara perspective, dar filmul pare astfel mai autentic, fiind lipsit de efecte moderne. Punerea in scena a evitat in mod intentionat lirismul, incercand sa creeze elemente care sa dea iluzia de realism. Imaginile sunt agresive, realizate de Michael Ballhaus (cel care a filmat si "Baieti buni"). Pentru ca nu a mai ramas destul timp de lucru dupa filmari, culorile nu au fost prelucrate, dar nuantele dure adauga si mai multa textura povestii. Montajul foarte atent ii apartine unei colaboratoare de lunga durata cu Martin Scorsese – Thelma Schoonmaker.
Mai multe elemente apar pentru prima data intr-o pelicula cu acest subiect. Astfel, Maria Magdalena este tatuata, pentru ca, dupa documentarile echipei de productie, prostituatele acelei perioade recurgeau la acest procedeu pentru a fi mai atragatoare. In templu, elementul predominant este sangele, fiind un spatiu in care se sacrificau animale. In locul unei mari multimi adunate pe deal la predica de pe munte, Scorsese a pozitionat o mana de oameni, un grup intim. Motivatia regizorului a fost ca in acea vreme oamenii nu puteau calatori cu usurinta, transportul fiind limitat la mersul pe jos sau pe catari.
Filmul a fost nominalizat la categoria "cea mai buna coloana sonora" pentru premiile Globul de Aur si Grammy. Muzica superba compusa de Peter Gabriel este o combinatie de muzica indigena din Orientul Mijlociu si Nordul Africii, cu elemente de folk, rock si ritmuri primitive de toba.
Ultima ispita a lui Iisus
Drama, SUA, 1988, 2h 44min.
Regia: Martin Scorsese
Cu: Willem Dafoe, Harvey Keitel, Verna Bloom, Barbara Hershey
