Uleiul de peşte, în special cel obţinut din sardine, somon şi stavrizi, îi ajută pe adolescenţii de sex masculin să se simtă mai puţin deprimaţi, potrivit unui studiu japonez, citat de Mediafax.
Potrivit cercetătorilor niponi, uleiul de peşte nu are acelaşi efect benefic şi în cazul adolescentelor.
Acizii graşi din clasa Omega-3, în special acidul eicosapentenoic (EPA) şi acidul docosahexenoic (DHA), se găsesc cu precădere în uleiul de peşte. Deoarece aceste nutriente au un rol important în funcţionarea creierului, mulţi cercetători au dorit să afle dacă un consum mai mare de EPA şi DHA are ca efect o scădere a riscului de depresie. Însă testele care au studiat această asociere pe adulţi au condus la rezultate neconcludente.
Până la acest studiu, oamenii de ştiinţă nu au studiat efectul acestor substanţe asupra tinerilor, o categorie de populaţie predispusă la depresie. Profesorul Kentaro Murakami de la Universitatea din Tokyo a analizat dietele zilnice şi cazurile de depresie înregistrate în cazul a peste 6.500 de elevi şi liceeni japonezi cu vârstele cuprinse între 12 şi 15 ani.
În total, 23% dintre băieţi şi 31% dintre fete prezentau simptome de depresie, simţindu-se inutili, nefericiţi şi suferind de tulburări ale somnului.
Bazându-se pe chestionarele ce monitorizau dieta zilnică şi ajustând factorii referitori la vârsta şi nivelul de educaţie al părinţilor, cercetătorii japonezi au remarcat că băieţii care consumau cele mai mari cantităţi de peşte – care se încadrau în prima cincime a clasamentului în funcţie de cantitatea consumată – prezentau un risc de depresie cu 27% mai mic, comparativ cu băieţii care se încadrau în ultima cincime a acelui clasament.
Diferenţe similare au fost remarcate atunci când cercetătorii au efectuat un clasament în funcţie de concentraţiile de EPA şi DHA din peştele consumat.
În schimb, oamenii de ştiinţă nu au identificat niciun efect al uleiului de peşte asupra riscului de depresie în rândul adolescentelor.
Efectul diferit al uleiului de peşte asupra băieţilor şi fetelor este dificil de explicat, o posibilă cauză fiind aceea că femeile prezintă un risc genetic de depresie considerabil mai mare decât bărbaţii.
