Europa reglementează dimensiunile legumelor şi lumina dată de becurile electrice, dar este incapabilă să îşi controleze spaţiul aerian. În plină criză, miniştrilor europeni ai Transporturilor le-au trebuit cinci zile pentru a organiza o scurtă „teleconferinţă” în care au decis să împartă Europa în trei zone de zbor, în funcţie de gradul de periclitate, însă nimeni nu s-a priceput să explice care sunt acele zone. Mai mult, decizia majorităţii ţărilor de a-şi închide spaţiul aerian a fost luată pe baza unor programe de computer neverificate şi contestate de specialişti. Aşa se face că haosul total din Europa ultimei săptămâni i-a surprins până şi pe cei care au tendinţa de a surâde sarcastic în faţa ambiţiilor Uniunii Europene de a deveni o putere planetară. Planeta a descoperit, în schimb, că UE nu are nici o autoritate asupra propriuluispaţiu aerian.
Aşa cum se întâmplă şi în domeniul militar, controlul asupra spaţiului aerian îi revine fiecărei ţări membre. Aceasta este o prelungire a principiului suveranităţii, care a fost invocat încă de la începutul aviaţiei de către unii jurişti. Acum 100 de ani, unii au fost de părere că toate companiile de aviaţie ar trebui să plătească drepturi de folosinţă chiar şi proprietarilor de case şi terenuri deasupra cărora ar zbura avioanele. În opinia acelor jurişti de atunci, aşa cum un om este proprietarul a tot ceea ce se găseşte sub pământul pe care îl deţine, tot aşa, el posedă puţul de aer de deasupra proprietăţii sale, prin care nu poate zbura cine vrea. Pentru ce, întrebau ei, ar trebui piloţii să se holbeze în curţile oamenilor?
Dincolo de ironie, situaţia a suscitat foarte serioase interogaţii în legătură cu capacitatea Europei de a se apăra singură. Pe lângă confuzia creată, efectele negative ale anulării tuturor zborurilor au depăşit limitele continentului. Producători de fructe şi legume din Africa şi America de Sud au fost nevoiţi să-şi transforme stocurile perisabile în furaje pentru vite. Sau – lucru care nu a putut să stârnească nici un fel de simpatie în Washington – transferurile americane de trupe, armament şi material spre Afganistan au fost blocate sau deturnate, întrucât nu puteau survola Europa. S-a mai dovedit şi că nici un organism european nu era abilitat să ia decizii într-o asemenea situaţie. Neaşteptatul test a avut însă şi câteva neprevăzute efecte pozitive.
Nordicii care au avut de traversat Franţa au găsit dovada definitivă a superiorităţii şi eficacităţii reţelei franceze de TGV, trenurile de mare viteză, ceea ce i-a făcut pe unii parlamentari europeni care au reuşit să ajungă la plenara de săptămâna asta din Strasbourg să propună planuri pentru extinderea acestei reţele TGV în întreaga Europă. Desigur, în cazul în care vulcanii islandezi ar continua să erupă şi să fumege, urmaţi – de ce nu? – şi de cei italieni, am putea să ne întrebăm dacă nu ar fi bine să începem să ne gândim la cum ar funcţiona o lume lipsită cu totul de avioane. Ei bine, poate că am recrea atunci mitologia seculară a călătoriilor cu vaporul. Marile descoperiri, colonizarea Americii, toate astea s-au petrecut înaintea avioanelor. Statuia Libertăţii din New York stă cu faţa spre ocean, nu spre vreun aeroport. Pe de altă parte, fără avioane americanii n-ar fi putut merge în Afganistan, talibanii s-ar afla încă la putere acolo, iar lumea ar fi mai fragmentată… E drept însă că, în acelaşi timp, nici un fanatic religios nu ar mai fi avut ideea de a se arunca cu un avion într-un zgârie-nori din New York.
