La două luni după condamnarea fostului premier Iulia Timoşenko la şapte ani de închisoare, un tribunal ucrainean a decis închide-rea anchetei împotriva fostului preşedinte Leonid Kucima, acuzat că ar fi ordonat uciderea jurnalistului Gheorghi Gongadze în 2000.
Cazul Gongadze, una dintre cele mai notorii crime care au avut loc în Ucraina post-sovietică ar putea rămâne pentru totdeauna nerezolvată, după ce judecătorul Galina Suprun a oprit ancheta desfăşurată împotriva lui Leonid Kucima. Gongadze era considerat drept unul dintre cei mai cunoscuţi şi populari jurnalişti ai Ucrainei, iar portalul de ştiri întemeiat de acesta, Ukrayinska Pravda, conţinea critici violente la adresa preşedintelui Kucima, a oligarhilor şi a media oficială. În septembrie 2000, jurnalistul a dispărut pe drumul către casă, iar cadavrul său a fost descoperit aproape două luni mai târziu, într-o pădure aflată la 70 de kilometri de Kiev; corpul fusese scufundat în dioxină şi decapitat.
La câteva săptămâni după descoperirea cadavrului, Oleksandr Moroz, un politician din opoziţie, a făcut publice mai multe înregistrări ale unor discuţii între preşedintele Kucima, şeful administraţiei pre-zidenţiale Volodimir Litvin şi ministrul de Interne Iuri Krav-cenko, în care Kucima se arătat enervat de articolele jurnalistului şi se discuta despre posibile măsuri de a îl face pe acesta să tacă; printre acestea se numărau expulzarea lui Gongadze, dar şi, la sugestia preşedintelui, posibilitatea de a pune un grup de ceceni să îl răpească pe jurna-list. Înregistrările fuseseră făcute de una dintre gărzile de corp ale lui Kucima, maiorul Mikola Melnicenko. Afacerea, cunoscută în Ucraina sub numele „Scandalul casetelor”, a luat rapid amploare, dând naş-tere unei serii de proteste populare împotriva preşe-din-telui. Acesta a negat acuza-ţiile, declarând că înregistrările erau opera unor agenţi secreţi din străinătate. Câteva luni mai târziu, Kucima a recunoscut că una dintre vocile de pe casetă era a sa, adăugând însă că înregistrarea fusese editată pentru a modifica sensul cuvintelor sale.
Ucigaşul, un general de poliţie
Cazul a fost rezolvat parţial în 2005, după venirea la putere a lui Viktor Iuşcenko. Pe 1 martie, acesta a anunţat că ucigaşii au fost descoperiţi: aceştia erau trei poliţişti din subordinea Ministerului de Interne. Unul dintre ei, fostul general Olexi Puhaci, care condusese departamentul de cercetări penale, a recunoscut după arestarea sa din iulie 2009 că l-a ucis pe Gongadze cu mâinile sale; în timpul procesului care a urmat, Puhaci a afirmat că a comis crima la ordinul preşedin-telui Kurcima şi al altor trei oficiali, printre care şi Volodimir Litvin, actualul preşedinte al Parlamentului.
Iniţial, înregistrările din „Scandalul casetelor” fuseseră acceptate de tribunalul din Kiev ca dovezi în ancheta deschisă la începutul acestui an împotriva lui Kucima; în decizia publicată miercuri, judecătorii au considerat însă că „înregistrările au fost obţinute în mod ilegal şi de către o persoană neautorizată de a efectua muncă de investigaţii”, conform agenţiei de ştiri Interfax. „Singura bază pentru începerea anchetei au fost înregistrările audio”, a declarat judecătorul Galina Suprun, „însă acuzaţia nu se poate baza pe dovezi obţinute pe căi ilegale”.
Într-o analiză a deciziei judecă-toreşti, cotidianul Financial Times atrage atenţia asupra faptul că actualul preşedinte Victor Ianukovici a fost protejatul lui Kucima – şi aminteşte de o declara-ţie a Iuliei Timoşenko, care a afir-mat în martie că ancheta împotriva lui Kucima nu are nici un alt scop decât crearea impresiei că Ianukovici este imparţial, încercând să mascheze astfel vendetta sa personală împotriva ei; de asemenea, Timoşenko a prezis că dosarul lui Kucima nu va ajunge în faţa justiţiei. Jurna-liştii de la Financial Times constată că fostul premier pare să fi avut perfectă dreptate: anunţul încheierii anchetei împotriva lui Kucima a fost făcut în aceeaşi zi în care avocatul lui Timoşenko a înaintat formal apelul împotriva condamnării acesteia.
Gaz ieftin pentru alegeri
Deşi eliberarea lui Kucima de sub acuzaţie va stârni, probabil, o reacţie negativă a Uniunii Europene, conducerea Ucrainei pare să se fi reorientat deja către Moscova: conform agenţiei de ştiri RIA Novosti, tratativele dintre guvernul de la Kiev şi Gazprom, privitoare la preţul gazelor naturale importate de către Ucraina din Rusia, ar putea duce la o ieftinire a acestora cu aproape 50% – dacă Ucraina va fi de acord să cedeze Gazpromului – controlul asupra sistemului local de transport şi distribuţie al gazului, aflat până acum în posesia companiei de stat Naftogaz.
Deşi Valeri Muntiyan, responsabil în cadrul guvernului de la Kiev pentru cooperarea cu Rusia, este de părere că aceasta nu este cea mai bună opţiune pentru ţara sa, alta s-ar putea să nu existe: în cazul în care nu se ajunge la un acord, preţul gazului livrat de Gazprom va creşte în 2012 de la 400 de dolari pe metru cub la 485 de dolari, caz în care guvernul de la Kiev nu ar putea menţine sub–venţiile generoase acordate populaţiei până acum. RIA Novosti notează că o scumpire a gazului ar echivala cu „sinuciderea politică pentru partidul preşedintelui Ianukovici”, ceea ce acesta va încerca din răsputeri să evite, având în vedere că următoarele alegeri parlamentare vor avea loc în octombrie 2012. Aşadar, cedarea infrastructurii către Gaz-prom pare inevitabilă. 
