Parcul Naţional Retezat a fost selectat în anul 2008 de Fundaţia New7Wonders pentru a se califica între cele şapte minuni naturale ale lumii. Parcul este unul dintre puţinele locuri din România unde natura a avut cel mai puţin de suferit în urma intervenţiei omului.
Mii de turişti din Germania, Ungaria, Cehia, Franţa, Finlanda, Olanda sau Austria au venit în Retezat să se relaxeze, muntele fiind un punct de atracţie turistică pentru turişti încă din anii ’70. Parcul Naţional Retezat reprezintă locul cu care Dumnezeu a fost atât de darnic şi a îngemănat semeţia munţilor cu sunetul cristalin al apelor şi ochiurile magice ale lacurilor.
Baie în izvoarele îngheţate
Sălbăticia Retezatului este ceea ce caută an de an mii de turişti din Europa, care s-au săturat de confortul staţiunilor montane de la ei. „Preferăm Pietrele şi Cârnic, aceste două zone foarte frumoase din Parcul Naţional Retezat, pentru că nu avem energie electrică, nu există conducte care să ne aducă apa în camere şi, cel mai important, nu există drum rutier care să ne lase direct la uşa cabanelor. Nimic nu este mai frumos decât să mergi într-o dimineaţă de vară să te speli într-o apă cristalină în izvorul îngheţat al muntelui. Sălbăticia este cuvântul care descrie cel mai bine această zonă şi de aşa ceva avem nevoie. Retezatul este neschimbat de 35 de ani şi sper să rămână neatins”, spune Roland Gunthard, unul dintre turişti. Roland s-a născut în România, dar în anii ’80 a plecat în Germania alături de familia lui. Concediile şi le petrece însă tot aici şi vine an de an în Retezat, la Pietrele, care reprezintă poarta de acces pentru toate traseele turistice din Parc. Conform statisticilor, în 2007, peste 25.000 de turişti români şi străini au vizitat Parcul Naţional Retezat. Popularitatea acestei arii deosebit de pitoreşti a crescut după ce Parcul Naţional Retezat a fost singurul din ţară selectat în anul 2008 de Fundaţia New7Wonders pentru a se califica între cele şapte minuni naturale ale lumii. A ajuns până în ultima etapă şi, chiar dacă nu a câştigat, a devenit şi mai renumit la nivel internaţional.
Arie protejată din perioada interbelică
Parcul Naţional Retezat s-a înfiinţat în anul 1935 la iniţiativa profesorului Alexandru Borza, fondatorul Grădiii Botanice din Cluj-Napoca şi fost profesor la Şcolile Blajului. În prezent, parcul are statut de arie naturală protejată de interes naţional şi internaţional şi este recunoscut ca Rezervaţie a Biosferei din anul 1979. Prin constituirea Parcului Naţional Retezat, autorităţile au urmărit chiar protecţia şi conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional, în condiţiile în care cuprinde elemente naturale cu valoare deosebită atât din punct de vedere floristic, cât şi faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic şi peisagistic. Din anul 1999, Parcul Naţional Retezat are administraţie proprie. Din luna septembrie 2004 a devenit membru al fundaţiei PAN Parks, iar din anul 2007 este protejat ca propunere de sit pentru reţeaua ecologică europeană Natura 2000, în vederea conservării habitatelor naturale şi a speciilor de plante şi animale sălbatice de interes comunitar.
COMORI
Natură neatinsă
Parcul este acum unul dintre locurile din România unde ¬natura a avut cel mai puţin de suferit în urma intervenţiei omului. În arealul acestuia trăiesc 185 de specii de păsări, 1.190 de specii de plante – o treime din totalul celor din România, iar 90 de dintre acestea sunt unice în ţară. Unicitatea Parcului derivă şi din faptul că în Masivul Retezat se găsesc 20 de vârfuri muntoase cu o înălţime de peste 2.000 de metri, iar între văile acestora se află 80 de lacuri şi tăuri glaciare. Cel mai mare este Bucura (2.041 metri altitudine) – care are o suprafaţă de 11 hectare şi o adâncime de până la 16 metri. În plus, pe crestele Retezatului şi în Parcul Naţional Retezat se găseşte o populaţie foarte mare de capre negre, cerbi, căprioare, marmote, dar şi jderul, pisica sălbatică, cocoşul de munte, ierunca, vulturul sur şi acvila de munte şi-au găsit habitatul ideal în Retezat. Amatorii de drumeţii montane au la dispoziţie o mulţime de trasee marcate, care totalizează peste 200 de kilometri şi străbat zone de un pitoresc aparte.
