Noaptea alba a galeriilor nu are nici o legatura cu noaptea alba a muzeelor, cum credea cineva. E, daca vreti, din cauza diferentei dintre clasic (muzee) si alternativ (spatii de expunere pentru arta vizuala), dar si a diferentelor mai usor de cuantificat: distanta de o saptamana intre cele doua evenimente; pentru muzee, noapte alba inseamna 19.00-01.00 din simplul motiv ca in ziua urmatoare institutiile au program normal, in timp ce galeriile private isi permit un program intre 19.00 si 04.00; si, nu in ultimul rand, numarul de vizitatori. E adevarat ca noaptea alba a muzeelor are deja o istorie, de trei ani, in timp ce noaptea galeriilor este la prima editie.
In noaptea de 26-27 mai, am reusit sa trec pe la 5 dintre cele 12 galerii incluse in traseul primei noptii albe. Nu s-a stat nicaieri la coada, asa cum s-a intamplat la muzee, dar presupun ca nu acesta era scopul organizatorilor (Fundatia HAG). In definitiv, noaptea muzeelor este un program gandit pentru a fi popular, in timp ce noaptea galeriilor este facuta ceva mai pretentios. Pentru aceasta prima editie a existat un juriu de selectie, din care au facut parte Aurora Kiraly, Stefan Tiron, Alexandra Croitoru si Raymond Bobar, a existat un curator (Suzana Dan).
Turul noptii albe a galeriilor ar fi fost normal sa inceapa de undeva de langa Gara de Nord, mai precis de la Galeria Andreiana Mihail, cu o dezbatere despre "Galeriile din Romania si piata internationala de arta". Sau dintr-un punct opus pe harta, pe Batistei, la ArCub. Aici, Marina Albu a propus un proiect interesant. "Imparte-ti arta, imparte din tine" pare sa fi fost moto-ul proiectului ei, "Sharing & Security", un performance care se termina chiar cu distrugerea obiectului artistic – o casa din carton, cu tot cu locatari – si impartirea bucatilor rezultate intre vizitatori. Totul a fost filmat, iar pana in zori urma ca filmul sa fie aranjat si prezentat.
Pentru ca expozitia de skateboard-uri "deturnate", adica transformate in obiecte artistice, de la Galeria Noua ("Ne placa ce faci", un proiect girat de Mihai Hancu/Neon si stefan Tiron) si ceaiul de la Carturesti cu expozitia de fotografie aferenta, "Kombinat", cu imagini ale "ruinelor industriale ale Epocii de Aur", puteau fi lasate mai pentru dimineata, turul ar fi putut continua la HAG, pe Maria Rosetti.
Aici, intr-un spatiu minuscul, Dan Pintea a facut o reconstituire a atelierului sau de lucru. A acoperit peretii cu diverse lucrari si in mijlocul camerei a amenajat un spatiu de odihna: covoras, sac de dormit, televizor. Bun, era cam greu sa te strecori printre toate acestea plus cei cativa vizitatori, oricum foarte multi pentru acest spatiu. Nu-ti ramanea de facut decat sa-ti continui aventura pe Popa Petre, la Galeria Posibila.
La parterul unei case vechi, superbe, rivalizand cu gradina ademenitoare, Szilard Miklos si Sebastian Big, pe de o parte ("Prietenia maghiaro-romana arc peste timp"), si George Drambau pe de alta parte ("Subdivizari") incercau sa te atraga inauntru. Chiar merita sa petreci cateva minute rasfoind Albumul cu fotografii alb-negru avand ca subiect "vizita delegatiei maghiare" din 16 iunie 1948. Dar si amuzandu-te cu "Autoportret sau despre cum sunt eu propriul meu arbore genealogic, propria mea sintaxa si propriul meu vocabular": cartea de identitate a artistului, George Drambau, taiata in mai multe bucati, fiecare din acestea intr-o rama foto.
