Mai mulţi astronomi români care lucrează la observatoare celebre din lume au renunţat recent la orice colaborare cu Academia Română în semn de protest faţă de gafele copilăreşti care au dus la ratarea unor finanţări europene de 16 milioane de euro.
Dana Casetti, de la Yale University, şi Ovidiu Văduvescu, care lucrează la observatorul internaţional Isaac Newton Group din Insulele Canare, sunt cei mai proeminenţi astronomi români. Aceştia au tras un semnal public de alarmă încă de acum două luni, trimiţând Preşedinţiei României, premierului Emil Boc, ministrului Educaţiei, Daniel Funeriu, şi Academiei Române o scrisoare deschisă semnată în total de 68 de astronomi români, profesionişti şi amatori, în care vorbeau despre managementul defectuos care la acea vreme risca să pună pe butuci construirea unui telescop cu cofinanţare europeană.
Între timp, temerile lor s-au adeverit. În urmă cu trei săptămâni Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS), instituţia care gestionează fondurile europene pentru dezvoltarea cercetării în România, comunica Institutului de Astronomie al Academiei Române că anulează unilateral proiectul „TELEROM – Dezvoltarea la standarde europene a astronomiei româneşti prin instalarea unui telescop robotic de 1,3m”, în valoare de 1,5 milioane euro.
Ca motivare a deciziei, ANCS a invocat nerespectarea unor clauze din contractul de finanţare nerambursabilă. În spatele acestui eşec stau greşelile copilăreşti ale astronomilor români, care condamnă România să rămână pe mai departe codaşa Europei în acest domeniu.
1. Directorul de proiect nu putea veni în România
Una dintre cele patru cauze care au dus la pierderea finanţării este că, în cele 10 luni de derulare a proiectului, astronomii români au fost incapabili să numească un director de proiect care să îndeplinească condiţiile impuse de contractul de finanţare („să fie un specialist din străinătate” şi „să fie prezent în România în toţi cei trei ani ai derulării proiectului”). Institutul de Astronomie l-a numit ca şef de proiect pe un anume Hans Ruder, care însă nu îndeplinea criteriile cerute. Dragoş Ciuparu, preşedintele ANCS, explică de ce: „Specialistul din Germania, în vârstă de peste 70 de ani, este în scaun cu rotile, fiind în imposibilitatea de a veni să se implice în proiect în România. A existat o corespondenţă între noi şi Institutul de Astronomie în care am cerut să fie numit altcineva. Pe 1 martie 2011, după şase luni de la numirea în funcţie, Hans Ruder şi-a transmis demisia printr-un e-mail”.
2. Au uitat să semneze un document
Institutul Astronomic al Academiei Române a căutat un nou director de proiect, identificându-l pe astronomul român din diaspora Mirel Bârlan, care lucrează la Observatorul Astronomic din Paris. Acesta a venit special în România şi din martie 2011 a devenit liderul „de facto” al proiectului, prezidând mai multe şedinţe de lucru ale echipei TELEROM. Însă conducerea institutului „a uitat” să-l numească şi în acte. Nu era nevoie decât de o simplă hârtie semnată, ştampilată şi trimisă pentru notificare către unitatea finanţatoare ANCS. Mai mult, Institutul de Astronomie a omis inclusiv să trimită actul oficial de notificare a ANCS precum că astronomul neamţ a încetat să mai fie director de proiect.
Întrebat cum e posibilă o asemenea gafă, Vasile Mioc, directorul Institutului Astronomic al Academiei Române şi reprezentantul legal al proiectului TELEROM, ne-a explicat că nu s-a găsit nimeni în institut care să redacteze documentul cu pricina: „Ei, asta nu-i chiar cu numire… Suntem un institut relativ mic şi asta am căzut de acord între noi, cu toţii: «Domne, Mirel Bârlan ăsta e bun să fie director de proiect», dar cel puţin la mine n-a ajuns nici o hârtie… dar el ţine săptămânal şedinţe cu membrii din echipa proiectului. Eu îl cunosc pe Mirel Bârlan de foarte mulţi ani şi bineînţeles că aş fi fost de acord şi aş fi semnat hârtia dacă mi s-ar fi înaintat o hârtie. Nu ştiu exact, asta ştie mai bine responsabilul ştiinţific. Hârtia trebuia să fie făcută de responsabilul ştiinţific de proiect”.
În schimb, Doru Şuran, directorul ştiinţific al proiectului, a declarat pentru RL că responsabil de îngroparea telescopului este directorul institutului: „Domnul Mioc e cel care trebuia să-l numească în funcţie pe noul director de proiect, dar nu a făcut-o”.
3. „Nu au citit ghidul de finanţare”
O altă cauză a rezilierii contractului de finanţare din fonduri europene a telescopului robotic TELEROM este că, în cele 13 luni care s-au scurs de la debutul proiectului, astronomii români au bătut pasul pe loc, potrivit lui Dragoş Ciuparu, preşedintele ANCS: „Contractul de finanţare prevede nişte clauze, nişte obligaţii atât din partea ANCS, cât şi a beneficiarului. Bunăoară, Institutul de Astronomie trebuia să pună la dispoziţie un teren cu o clădire branşată la utilităţi, care să îndeplinească nişte standarde privind numărul de zile de cer senin pe an, parcă 180 la număr. Nu
şi-au respectat nici unul din aceste angajamente. Mai mult, dacă erau hotărâţi să facă telescopul şi lucrurile erau clare, trebuiau să ne ceară o prefinanţare, nişte bani, cu care să înceapă să lucreze la acest proiect. Or, ei n-au cerut niciodată nici un ban”.
Şeful ANCS consideră că astronomii s-au băgat cu capul înainte fără să cunoască ce implică derularea unui astfel de proiect şi ulterior, când s-au trezit că nu pot asigura cofinanţarea proiectului, s-au speriat şi s-au blocat: „Un telescop are o durată de viaţă de 50 de ani. Amortizarea acestei instalaţii se face pe mecanism liniar şi cum proiectul lor se desfăşoară pe 3 ani, UE nu decontează decât 6% din valoarea telescopului propriu-zis, restul finanţării trebuind acoperită din alte surse. Ei, când au scris proiectul, această informaţie au avut-o în ghidul solicitantului. Trebuiau să ştie acest lucru dacă citeau ghidul. Eu cred că astronomii noştri şi-au luat pe cap o pălărie prea mare”.
Însă, dată fiind importanţa unui telescop performant pentru România, în contextul în care în prezent deţinem cel mai mic telescop din toate ţările ex-comuniste, Dragoş Ciuparu ne-a declarat că ANCS era dispusă să preia povara financiară de pe umerii Academiei Române, introducând TELEROM pe lista obiectivelor de interes naţional, ceea ce ar fi însemnat preluarea automată la bugetul de stat a amortismentului telescopului pentru următorii 47 de ani. Singura condiţie pusă de ANCS a fost ca astronomii să-şi fi dus proiectul la bun sfârşit: „O asemenea infrastructură ar merita să fie pe lista instalaţiilor de interes naţional, dar, ca să intri pe o asemenea listă, trebue să exişti, or, telescopul nu există. El trebuie să existe mai întâi”.
Banii pentru telescop vor fi cel mai probabil redirecţionaţi pentru finanţarea laserului de mare putere, în valoare de 280 milioane de euro, care urmează să fie construit pe platforma Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele.
Al treilea telescop ratat în doar 3 ani
În 2009, acelaşi Institut de Astronomie al Academiei Române fusese declarat eligibil de ANCS pentru a se înscrie în cursa pentru finanţarea a două telescoape, unul cu oglinda de 2,5 metri şi celălalt cu oglinda de 1 metru, proiect în valoare de 59 milioane de lei (aproximativ 15 milioane de euro). Atunci proiectul intitulat „ASTEROS – Telescoape astronomice robotice pentru creşterea competitivităţii economice”, a fost scos din cursă dintr-un motiv la fel de pueril: institutul a finalizat documentaţia după termenul-limită de depunere a proiectelor.
Astronomul-şef al României, venit lunar de 3.000 euro
Directorul Vasile Mioc a avut, conform ultimei declaraţii de avere (cea din 2009) publicate pe site-ul institutului, un venit lunar de 12.600 lei. Mioc consideră că sub mandatul său Institutul de Astronomie a atins culmile performanţei. Asta, în condiţiile în care astronomia observaţională e cvasiinexistentă în România, fiind făcută cu două telescoape cu diametrul oglinzii de 50 de centimetri, vechi de cinci decenii, amplasate în două observatoare astronomice învechite moral, la Bucureşti şi Feleac-Cluj-Napoca, ambele afectate extrem de puternic de poluarea luminoasă şi condiţiile astro-climatice foarte proaste.
Cum arată infrastructura astronomică a ţărilor vecine
Bulgaria – telescop de 2 m diametru amplasat într-un observator naţional la munte.
Ungaria – telescop de 1 m plus 4 telescoape robotice în Chile, Arizona, Hawaii şi Namibia.
Cehia – un telescop de 2 m şi două telescoape de 1 m în două observatoare.
Slovacia – un telescop de 60 cm.
Serbia – un nou telescop de 1,5 m amplasat în munţi
Ucraina – telescop de 2 m.
Grecia – un telescop 2,3 m instalat la 2300 m altitudine, un altul de 1,5 m, plus alte trei de 1,3 m în construcţie.
Polonia – un telescop de 1,3 m al unei singure universităţi amplasat in Chile, la 2.500 m altitudine.
