In articolul „Cine poate fi presedintele de onoare al Academiei Romane?”, publicat in Romania libera, 16 iulie 2005, p. 8, am demonstrat cum unele probleme ale Academiei intereseaza intreaga societate romaneasca, dincolo de gradina academica.
Este necesara o mai mare transparenta a activitatii Academiei, in primul rand in interiorul ei, o asemenea punere in problema surprinzatoare poate pentru cititor, dar nu dupa ce va fi citit continutul scrisorilor redate in continuare. Evident, este necesara si o transparenta inspre exterior pentru a fi preintampinate manifestari de inchidere de ferestre care sa sufoce privirea asupra intregii realitati privind viata si modul de functionare a institutiei. In schimb, se deschid, ca intr-o pictura abstracta, ochi aruncati care sa radieze numai ceea ce face conducatorul.
Transparenta interioara si transparenta spre exterior formeaza o unitate necesara sanatatii acestei mari institutii si rolului ei in societate.
Pe 14 iulie 2005 toti membrii Prezidiului au primit din partea secretarului general al Academiei, acad. Victor Voicu, o scrisoare in care se arata ca propunerea prezentata in sedinta Prezidiului din 12 iulie a.c. de a atribui Fundatiei Nationale pentru Stiinta si Arta toata cladirea din str. Dem. I. Dobrescu incalca prevederi ale legii, din mai multe puncte de vedere. In afara de aceasta, propunerea respectiva nu a fost discutata in prealabil in Biroul Prezidiului, unde ar fi intalnit cel putin opozitia sa pentru transferul unor valori deosebite din proprietatea Academiei Romane. De asemenea, secretarul general al Academiei arata, in conformitate cu Legea 26/31 ianuarie 2000, art. 24/4, incompatibilitati grave privind functiile ocupate de presedintele si un vicepresedinte ai Academiei la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta si la Fundatia Elias, solicitand ca acestia sa intre in legalitate. Mai departe citez din textul scrisorii acad. Victor Voicu: „La aceste precizari ale subsemnatului, dupa cum cei prezenti au constatat, am fost supus la o serie de insulte si calomnii de catre dl acad. Simion, care prin agresivitatea limbajului a depasit exigentele mediului academic in care ne aflam. Nu este prima data cand, contrazis, acad. Simion devine violent in limbaj, apostrofandu-i pe membrii Academiei Romane chiar in Adunarea Generala”.
Intr-un post-scriptum la scrisoare aminteste ca s-a mai adresat de doua ori in trecut „asupra modului cum presedintele Academiei intelege sa conduca institutia autoritar si abuziv”.La aceasta scrisoare am raspuns in modul urmator:
„Catre membrii Prezidiului Academiei Romane. Am primit, ca fiecare dintre dv., scrisoarea dlui acad. Victor Voicu din 14 iulie 2005 privind sedinta Prezidiului din ziua de 12.07.2005.
1. Din aceasta scrisoare rezulta, ceea ce stiam si am trait in ultimii ani, modul defectuos in care este obligat sa functioneze Prezidiul Academiei. Nu se anunta o ordine de zi, uneori teme nu s-au discutat in prealabil in Biroul Prezidiului, dupa cum a fost cazul pentru sedinta din 12.07.2005. Sub formula „probleme curente”, singurul punct anuntat la ordinea de zi, se propun direct in sedinta hotarari de mare importanta pentru Academie si bunul ei mers. Este o procedura nestatutara si nedemocratica.
De aceea consider ca decizia luata de Prezidiu la care se refera secretarul general nu este valabila ca forma si fond. Eu nu ma asociez unei asemenea decizii si va rog sa cereti reanalizarea ei pentru a nu purta raspunderi care pot periclita grav prestigiul inaltului nostru for.
In general, sunt de acord cu intreaga nota a secretarului general, unele aspecte coincizand cu puncte de vedere pe care le-am publicat in ziarul Romania libera din 16 iulie 2005, p. 8.
2. Solicit, sperand ca dv. sa va alaturati acestei cereri, sa se prezinte in Prezidiu, care joaca si rolul unui consiliu de administratie, urgent rapoarte asupra:
a. Situatiei constructiei hotelului din strada Corbeni si a utilizarii acestuia.
b. Modului in care s-au organizat licitatia si desfasurarea lucrarilor la casa Avramescu din Otopeni.
c. Modului in care conducerea Academiei Romane a tratat cazul prof. Gheorghe Benga, m.c. al Academiei Romane, dar si pe prof. Benga personal, care ar fi trebuit sa fie copremiant Nobel.
d. De asemenea, sa se discute modul in care conducerea Academiei i-a tratat pe prof. Haiduc, prof. Mihai Draganescu, prof. Victor Voicu si trateaza chiar membri ai Biroului Prezidiului.
Lista ar putea continua cu multe probleme de fond al stiintei romanesti, neglijate si neintelese de conducerea Academiei. Cu deosebita consideratie, acad. Mihai Draganescu, 20 iulie 2002″.
Quod erat demonstrandum!
