În 1992, Transnistria le-a dat celor care au luptat camere, apartamente în blocuri noi şi statutul de „erou al poporului”. Ţara nouă avea potenţial economic şi a atras familiile de moldoveni. Acum moldovenii vorbesc limba lor numai acasă, între ei. Treptat limba „moldovenească” s-a pierdut sau a fost scoasă din uz.
Televiziunea Sheriff şi radioul cu acelaşi nume nu transmit şi programele din Republica Moldova. Singura legătură pe care o au cetăţenii Transnistriei cu realitatea moldovenească se realizează prin familie (copii care studiază la Chişinău sau rude care locuiesc în Moldova).
Tv1.pmr este postul local care transmite câte tone de grâu au fost strânse anul acesta şi ce au mai făcut Smirnov şi ai lui pentru binele republicii. Lozincele sovietice sunt la ele acasă în republica democratică Transnistria.
Ce-a mai rămas din moldovenii Transnistriei
Conform ultimului recensământ al populaţiei din Republica Moldovenească Nistreană (RMN), în zonă au rămas doar 30% moldoveni. Societatea civilă din Transnistria se măsoară doar în proporţii, procente şi naţionalitate. De mult cetăţeanul nu mai este privit ca un individ care are de suferit de pe urma sistemului.
Spre exemplu, circulaţia trenurilor prin regiunea transnistreană a fost suspendată în martie 2006. Funcţionale au rămas doar câteva rute internaţionale spre Rusia şi Ucraina. Nici guvernul moldovean, nici cel din Transnistria nu s-au gândit la oameni: cum vor circula aceştia şi cât de scumpă se va dovedi blocada feroviară.
Preţul unui bilet la autobuz este de 2,5 ori mai mare decât o călătorie cu trenul Bender-Chişinău. Iar o călătorie cu troleibuzul în oraşul Bender costă 50 bani (RON). Cei care aleg să meargă cu maxi-taxi plătesc 1 RON. Preţurile pentru transportul public din Chişinău şi Transnistria sunt relativ asemănătoare.
Piaţa din Chişinău şi Bazarul din Bender
Uneori e mai avantajos să cumperi alimente din regiunea nerecunoscută decât din ţara mamă. În schimb, pentru haine şi electrocasnice, cetăţenii transnistreni merg la Chişinău, vameşii fiind înţelegători când nu-i vorba de contrabandă.
Moldovenii cumpără coniacul şi votca de la Kvint, precum şi articolele electrice produse de fabrica transnistreană Moldavcabel. Leul moldovenesc valorează 95 copeici transnistrene, iar preţurile în majoritatea magazinelor sunt afişate în ruble şi dolari americani.
„Dacă mai aveţi posturi vamale să le aduceţi la noi, în Transnistria”
Chiar şi copiii din Transnistria spun lucruri trăsnite şi foarte adevărate. În microbuzul Chişinău-Tiraspol se afla un copil cu tatăl său. Copilul se săturase de vameşii care tot intrau, cereau actele, întrebau de contrabandă şi arme albe şi l-a întrebat pe tatăl său de ce există această vamă. Tatăl i-a răspuns firesc că intrăm în altă ţară. Puştiul s-a indignat, spunând că nu poate fi adevărat, el şi bunica locuiesc în aceeaşi ţară şi vorbesc aceeşi limbă. Viitorul cetăţean avea doar şase ani. Cum poţi să-i explici unui copil că treci prin trei puncte vamale ca să ajungi acasă, când nici un adult nu poate înţelege acest sistem?
Scopul şi durata vizitei
Primul post vamal este al Republicii Moldova, urmează Forţele de menţinere a păcii în teritoriu şi forţele vamale transnistrene. Cetăţenii altor ţări plăteau o taxă de aproximativ 1 dolar pentru a rămâne 24 de ore în Transnistria, cei care depăşeau limita primeau şi o amendă. Acum nu mai există această taxă şi ai dreptul la o şedere legală de 12 ore. Dacă intenţionezi să petreci mai mult timp pe teritoriul Transnistriei trebuie să justifici faptul cu o invitaţie, dovada cazării şi mijloace băneşti. În aceeaşi zi trebuie să te înregistrezi la secţia de poliţie. La Chişinău turiştilor li se recomandă să declare la vamă că sunt doar în tranzit prin RMN, destinaţia fiind Ucraina, astfel scapă de alte întrebări.
