Dar de ce avem nevoie de Traditie? – ne-am putea intreba. Pentru ca Traditia suntem noi, adevaratii "noi”! Traditia nu este altceva decat „pachetul de valori” cu care ne nastem si pe care trebuie sa il transmitem mai departe. Valorile romanului sunt valorile crestine, ale musulmanului, cele islamice, ale evreului, cele mozaice. Cu aceste valori mostenite, cultivate si imbogatite ar trebui sa traim si sa ne impartasim, pentru ca ele sunt radacinile noastre. Desigur ca exista valori mai bune sau mai rele, Traditii autentice si Traditii mai putin autentice, dar nu ne este noua in masura sa facem asemenea judecati. In acest scop exista Dumnezeu si Istoria (de data aceasta cu „I” mare).
Prinsi in istorie si ignorand pe Dumnezeu („suntem secularizati”, ne place sa zicem), am vazut in Traditie raul. E un adevar acela ca Traditia cere sa fie aparata, cere rigoare, cere seriozitate, cere cultura serioasa si cere, uneori, cand mersul Istoriei se involbureaza, jertfa de sange. Or, omul recent este un pacifist si oricum nu are cum sa inteleaga sensul martiriului. Bunastarea este criteriul dupa care sunt judecate lucrurile, iar ceea ce nu e conform cu spiritul bunastarii este considerat inacceptabil. Poate ca salvarea unor sarbatori ale Traditiei din fata tavalugului ratiunii bunastarii este datorata tocmai ospetelor presupuse de aceste sarbatori.
