15.2 C
București
sâmbătă, 23 octombrie 2021

Toamna Patriarhului si primavara liber-cugetatorilor

Gelu Voican Voiculescu, fost viceprim-ministru in primul guvern postdecembrist, este un martor bine informat asupra evolutiei Patriarhului si a Bisericii Ortodoxe Romane in perioada decembrie 1989-aprilie 1990, cand coordona, alaturi de serviciile secrete, si Departamentul Culte. Intr-un interviu acordat "Romaniei libere", fostul vicepremier apreciaza ca "nu putem judeca cu ochii de acum situatia extrem de dramatica a Bisericii de atunci". Voican Voiculescu sustine ca, in urma unor "manipulari grosolane" si a unor "presiuni uriase", Patriarhul Teoctist a anuntat public, pe 19 ianuarie 1990, retragerea la Manastirea Sinaia. "Patriarhul a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. (…) Regretatul Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente, cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea", declara Voiculescu. Desi membrii Adunarii Nationale Bisericesti vad in fostul vicepremier o adevarata eminenta cenusie, acesta declara ca nu e membru al Adunarii si nu va participa la alegeri. Cat despre confruntarea dintre curentul modernist-ecumenic si segmentul traditionalist-monahal, Voican Voiculescu mai crede ca ecumenismul nu trebuie impins prea departe: "Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova".

 

Gelu Voican: Eu nu pun problema ca sursa dumneavoastra ar fi fost rau-intentionata. Dar fabulatia sa pune sub semnul intrebarii unele serii de evenimente. Desi nu exista o miza anumita, iar mie nu mi-a facut un deserviciu, acesta-i adevarul. Nu ma dezavantajeaza, n-am facut nimic rau ca stateam cu el (cu Patriarhul – n.n.) noptile. Dar inexactitatile trebuie corectate pentru a nu spori confuzia.

» Romania Libera: Deci, cand si in ce circumstante l-ati cunoscut pe Patriarhul Teoctist?

G.V.: L-am cunoscut exact la 12 ianuarie 1990, pentru ca inainte de revolutie nu eram in situatia sa am raporturi cu inalta ierarhie bisericeasca. In deplasarile pe care le faceam in Muntii Apuseni il frecventam des pe PS Emilian Birdas, episcopul de Alba Iulia (retras o data cu Patriarhul, la 18 ianuarie 1990, ulterior episcop de Caransebes – n.r.). La 12 ianuarie 1990 s-a oficiat, la initiativa lui Dumitru Mazilu, slujba de pomenire a eroilor martiri ai revolutiei. Cu acel prilej, am fost introdusi in biserica patriarhala printr-o poarta laterala, direct spre altar, biserica fiind tixita de lume. Ne-a introdus insusi Patriarhul Teoctist, dar eu nu l-am recunoscut si pentru ca era imbracat cu totul in negru, cu camilavca neagra. Eu stiam ca Patriarhul Romaniei este si Patriarh de Capadocia, mentinuta simbolic astfel. Aceasta dubla reprezentare permite patriarhului nostru sa se imbrace in intregime in alb, simbol al sacerdotiului suprem. Nerecunoscandu-l atunci, pe loc, mi-am dat seama ca e un ierarh, un episcop…

» Perioada a fost extrem de tulbure pentru Biserica, multi ierarhi avand reactii contradictorii. Pr. Nicolae Popescu spunea vehement (in Vestitorul Ortodoxiei Romanesti – VOR, iulie 1990) ca "toti episcopii trebuiau sa fie demisi, sa mearga la manastiri si de acolo sa fie chemati doar cei pe care ii va cere poporul drept-credincios". Cum va amintiti acea perioada?

Aceste asertiuni sunt excesive. Nu putem judeca cu ochii de-acum situatia extrem de dramatica de atunci. Scopul dialogului nostru e sa indreptam unele neadevaruri din articolul dvs. anterior. Patriarhul Teoctist a facut cunoscuta dorinta sa de a se retrage, la 19 ianuarie 1990, printr-o scrisoare, anuntand ca la 20 ianuarie se retrage la Sinaia. E o eroare sa se creada ca Intai-Statatorul BOR sa se ascunda efectiv in propria manastire, fara stirea staretului. Restul pare rezonabil, sa fi fost in grija efectiva a acelui monah. Discursul acelui calugar varstnic pare credibil, mai putin notele de mai sus pe care le-am semnalat ca aberatii.

» Am aflat, in mare, cronologia unei reale "navete" intre Bucuresti si Sinaia in perioada 23 decembrie 1989-18 ianuarie 1990.

Insist ca nu trebuie sporita confuzia, chiar daca eu nu sunt intr-o lumina nefavorabila. Dar valoarea mesajelor din texte are un rol deosebit pentru oamenii tineri, care n-au trait atunci si care trebuie corect informati.

» In seara de 9 ianuarie 1990 se constituie Grupul de reflectie pentru reinnoirea Bisericii. In 10 ianuarie sunt primiti la CFSN de catre Dumitru Mazilu, care le spune: "Mergeti la Gelu Voican, pentru ca el se ocupa, el raspunde de Biserica" ("VOR", ianuarie 1990). In ce consta acea "raspundere"?

Nu exista nici o exagerare in aceasta afirmatie. Raspundeam de Biserica in masura in care Departamentul Cultelor, la care a fost numit prof. Nicolae Stoicescu, imi revenea in atributiile de coordonare. La fel cum fiecare din liderii guvernului provizoriu avea in subordine un domeniu sau altul.

» Priveati Biserica in felul unei extensii a statului, care trebuia sa fie atunci sub controlul noilor autoritati?
Nu, Biserica nu este o extensie a statului, iar oamenii sai sunt semibugetari, dar nu acest aspect e relevant. Biserica e un caz special, spre deosebire de structuri "clasice" ale statului, ca Armata, Justitia, ministerele in general. Biserica, pe de o parte, inseamna adunarea credinciosilor, iar pe de alta parte are o dimensiune sacra, religie vine de la latinescul "religare", a restabili legatura dintre om si cer, Dumnezeu. Cum Romania e o tara covarsitor ortodoxa, 90% din populatie, BOR reprezinta practic intreaga societate din tara. Daca toate celelalte profesiuni sau functii administrative presupun o finalitate absolut terestra, in privinta clericilor lucrurile stau diferit: dincolo de formatia lor ca pregatire, ei au si o investitura divina, obtinuta prin rituri speciale de hirotonire, pe o linie neintrerupta de la primii Apostoli. Asta ne deosebeste de protestanti, care refuza sfintele taine si taina preotiei. Istoria recenta a impus separarea Bisericii de Stat, precum si tot acest laicism pernicios care se agita azi si care domina de la Revolutia franceza. Cand vorbim de Biserica si Stat, trebuie sa avem imaginea acestor realitati si diferente.

» In contextul "Stat-Biserica", cum pendula Patriarhul in acea perioada, cunoscute fiind fermele acuzatii care i s-au adus din mai multe zone de analiza?

El a luat in maini conducerea BOR la sfarsitul anului 1986, deci lui nu i se pot atribui toate concesiile facute puterii distructive comuniste. Regimul ceausist era antiteist, ateismul fiind o forma ipocrita de a masca antiteismul, iar el a apucat ultimii trei ani de dictatura cumplita. A i se pune in seama tot ce s-a intamplat din 1947 incoace, cum fac unii, e o nedreptate si o nebunie. Regretatul sef Rabin Moses Rosen mi-a facut o marturisire dezinteresata de complezente cand, in 1988, s-a daramat Biserica Sfanta Vineri. Intr-o intrevedere, l-a gasit hohotind de plans. Patriarhul a plans de deznadejde pentru nenorocirea aceea. Sub acest aspect, toate acuzatiile care i s-au adus, cu telegrame stereotipe si sablonarde publicate in "Scanteia", n-au fost decat manipulari grosolane, la care s-au adaugat presiunile uriase care au dus in final la retragerea din 20 ianuarie.

» La Sinaia ati fost in perioada acea?
Am fost la Manastirea Sinaia inainte de revolutie ca simplu vizitator, iar cu Patriarhul m-am vazut in Bucuresti. E bine sa clarificam lucrurile, iar presa nu trebuie sa urmareasca cu obstinatie subiecte din care multe ziare isi fac o proasta faima la tiraj mare. Ma bucur ca avem aceasta discutie pentru ca in trecut mi s-a acordat foarte greu dreptul la replica in urma unor afirmatii defaimatoare.

» Iconitele de aur de care pomeneste Artur Silvestri… cui le-a dat Patriarhul?
Mie nu. Silvestri o are, stiu, nu cred ca si-a confectionat-o el…


» Ce rol jucati azi in jurul Adunarii Nationale Bisericesti (ANB), unde sunteti vazut ca o adevarata eminenta cenusie?

Nu fac parte din Adunare si nu particip la alegeri. Se colporteaza astfel de zvonuri. Cu acest prilej, vreau sa spun tuturor acelora care pretind, in numele transparentei, dezvaluirea numelor tuturor membrilor Adunarii Nationale Bisericesti. Procesul electoral, prima data instituit in forma aceasta, consta in doua etape succesive si rapide. Sfantul Sinod, instanta sacra de conducere a BOR, va omologa candidaturile, in numar de trei. Acestea se vor supune votului general la care participa ANB, Sfantul Sinod si decanii institutelor teologice. Anumiti ziaristi vor sa-i cunoasca dinainte. De ce nu e bine sa fie cunoscuti? Imaginati-va, pana in septembrie, toti laicii cu numele devenite publice s-ar expune unor presiuni colosale. Presiuni si sub forma unor oferte, putand fi coruptibile sub forma unor posibile targuieli. Pentru a impiedica aceste presiuni si tentatii, precum si linsajul mediatic, se produce aceasta protectie a listei. Asta nu e malversatie ascunsa, e o chestiune de higiena sociala. Profanul nu are ce cauta aici. Toate aceste agitatii de presa ce vor sa satisfaca curiozitati bolnavicioase nu sunt sanatoase in cazul tipului de scrutin din BOR.

» La ceremonia de inmormantare ati stat langa domnul Onaca, fapt speculat de unele ziare…

Domnul Onaca e un prieten al meu si il pretuiesc la fel ca si pe IPS Teodosie, ei constanteni fiind. Dar asta nu inseamna ca pot sa determin impunerea candidaturii sale. Am stat si alaturi de domnii Adrian Nastase si Petru Lificiu, deci, hai sa facem speculatii despre ce am putea pune la cale! Trebuie sa iesim din aceasta tentatie a delirului, fie el si sistematizat.

» La ce pericole credeti ca se poate expune viitorul Patriarh, in contextul vremurilor postmoderne? Curentul modernist-ecumenic poate determina reactii serioase ale segmentului traditionalist-monahal.

O grija mare ar fi sa nu ne "maronitizam", precum maronitii din Liban, fosti ortodocsi trecuti azi la catolicism, lucru posibil daca s-ar impinge ecumenismul prea departe. Daca s-ar lucra la acest nivel, am desfigura totul, fapt grav, pentru ca exista forte potrivnice crestinismului in general si ortodoxiei romanesti in special. Aceste forte sunt clar deranjate de ideea ca in Romania ortodoxia e foarte puternica si cu o robusta viata monahala in spate. si pe greci trag cat pot, dar noi suntem singura ortodoxie latina ce tinem un serios echilibru intre Grecia si a treia Roma, Moscova. Altfel, ponderea mare ar fi in Rusia, care e un colos si in ortodoxie, nu doar in geopolitica. Acum rusii introduc in scoli manualul "Bazele culturii ortodoxe", cu indoctrinare panslavista. Deci atentie la influentele din toate partile!…


Cutume patriarhale

Titulatura de patriarh este relativ tarzie, din 1925, pana atunci functionand titulatura de mitropolit al Munteniei si Dobrogei (fosta Ungrovlahie). Pe 10 octombrie 1776, acesta primeste si titulatura de "loctiitorul Cezareei Capadociei", primul care poarta si aceasta titulatura fiind Mitropolitul Grigorie al II-lea (1760-1786). Tot el primeste si moastele cuviosului Dimitrie Basarabov de la generalul rus Piotr Soltikov pe 13 iulie 1774, pe care le asaza in Mitropolia de atunci, actuala catedrala patriarhala. De atunci, Sfantul Dumitru e patron al Bucurestilor.

Sedinta Sfantului Sinod din 12 august 1955 a hotarat ca titulatura Intai Statatorului BOR va fi in viitor "Prea Fericirea Sa", asa cum se foloseste in bisericile apostolice (de Roma, Alexandria, Antiohia Ierusalim si Constantinopol). Formula de adresare catre Patriarhul Rusiei si catre cel al Constantinopolului e "Sanctitatea Sa". Pe de alta parte, art. 29, alin. d, din Statutul de organizare al BOR, spune despre insemnele Patriarhului: "El poarta ca semn distinctiv doua engolpioane, o cruce culion si camilavca alba cu cruce". Nu poate renunta la aceste insemne decat prin renuntare la functie, Patriarhul fiind pus in mormant cu toate aceste insemne.
In cazul relatarii de mai sus a lui Gelu Voican, cum ca l-a intalnit imbracat numai in negru, neidentificandu-l, confirma faptul ca Patriarhul Teoctist renuntase deliberat la o demnitate vizibila in imbracamintea sa pe care era obligat sa o poarte in orice circumstanta.

Voican Voiculescu

S-a nascut la 8 februarie 1941 in Bucuresti, provenind din familia principelui Mihail Sturdza, fost ministru de Externe in guvernul national-legionar. In 1959 a fost exmatriculat din Facultatea de Geologie ca "exponent al reactiunii interne, aflat in contact cu reactiunea externa", incriminat si pentru ca purta cruciulita la gat si facea pictura nonfigurativa. I s-a permis sa se reinscrie si a absolvit in 1963 ca inginer geolog. A fost arestat in 1970, ca agitator periculos in randul tinerilor, eliberat dupa trei luni din lipsa de probe. In 1985 a fost arestat din nou, pentru "propaganda impotriva oranduirii sociale", condamnat insa dupa un proces de drept comun. A participat activ la revolutia romana si, alaturi de Victor Atanasie Stanculescu si Virgil Magureanu, la procesul intentat cuplului Ceausescu la 25 decembrie 1989. Tot el s-a ocupat si de inhumarea lor. A detinut functia de viceprim-ministru in primul guvern provizoriu, responsabil, printre altele, cu controlul serviciilor secrete. Pe 26 decembrie 1989, prin decret semnat de Ion Iliescu, Directia Securitatii Statului a trecut in subordinea MApN, iar la 31 decembrie Gelu Voican a fost numit comandant al Departamentului Securitatii Statului. Pana in martie 1990, cand s-a infiintat SRI, Voiculescu s-a ocupat de gestionarea arhivei fostei Securitati. La 20 mai 1990 a fost ales senator de Buzau pe liste FSN, dar a demisionat la 19 martie 1992. Numit ambasador in Tunisia, in 1994, a fost rechemat in 1996, dupa ce a declarat ca nu poate sa-l reprezinte in strainatate pe noul presedinte, Emil Constantinescu. Intre 2001 si 2005 a fost ambasador in Maroc. In 2004 a fost numit de presedintele Iliescu membru in Colegiul National al Institutului Revolutiei Romane

Ultima oră
Pe aceeași temă