Totul e sa incerci un efort de imaginatie pentru ca in locul miilor de masini care populeaza acum centrul orasului Tirana sa vezi strazi goale, cu numai cateva zeci de autovehicule, cele oficiale patruland pentru a supraveghea ca nimic sa nu deranjeze „ordinea comunista”. Aceasta este diferenta cea mai evidenta dintre Tirana de dinainte de anii '90, cand numai oficialitatile comuniste aveau voie sa aiba masini, si cea de acum, cand fiecare isi permite nu numai o masina, ci orice alta extravaganta daca, normal, ii permite bugetul. Intre Tirana de acum si orice alt oras european nu e nici o diferenta in ceea ce priveste posibilitatile cetatenilor sai de a trai asa cum vor.
La adapost de caldura toropitoare
Tirana este un oras toropit de caldura in timpul zilei, cand termometrele urca la peste 35 de grade, cu strazi mai mult goale, insa se schimba total seara, cand totul devine populat si, prin centru, ai impresia ca asisti la o manifestatie. Brusc, dupa ora 18, sutele de restaurante, cafenele, baruri sau pur si simplu carciumioare de cartier se anima si devin un furnicar. Oamenii nu fac consumatii costisitoare, ies la o cafea, la o bere sau o apa minerala, dar parca se cunosc toti unul cu altul, se saluta ca si cum ar fi avut intalnire si discuta amical de la o masa la alta ca si cum ar fi in familie. Turist fiind, te „citesc” imediat, dar te integreaza in discutiile lor, desi nu prea cunosc engleza, ci mai mult italiana. Aluneci imediat cu discutia spre fotbal – sport care e rege si aici, unde microbistii sunt impartiti intre cele doua echipe locale care se dueleaza inca din anii comunismului pentru suprematie – si afli ca Albania a inceput sa viseze nu sa bata Romania, ci sa se califice la un turneu final, european sau mondial, pentru prima oara in istoria sa. Visuri alimentate de ultimii doi antrenori ai nationalei, germanul Hans Peter Briegel si austriacul Otto Baric, care au sustinut sus si tare ca nu mai e mult pana cand aceasta tara se va bate de la egal la egal cu echipele importante ale Europei.
Dar acest material nu trebuie sa aiba nimic in comun cu fotbalul – la ora la care scriu aceste randuri echipa nationala se pregateste sa plece spre stadion pentru a disputa importanta partida cu Albania pentru Euro 2008 -, ci se doreste a fi un reportaj din cel mai „colorat” oras al Europei.
Nebunie de culori!
Primul lucru care te frapeaza atunci cand pleci la plimbare prin Tirana este coloritul cladirilor. Verde, galben, rosu, portocaliu, albastru… toate culorile pamantului pot fi gasite pe fatadele blocurilor, ale hotelurilor, ale tuturor cladirilor. Ideea i-a apartinut, cu vreo 5-6 ani in urma, primarului Edi Rama, care a considerat ca Tirana e un oras posac si a decis ca toate cladirile sa fie vopsite cat mai viu colorat! Pe unii ideea i-a incantat, pe altii i-a suparat, cert este ca primarul nu a tinut cont de parerea nimanui si si-a dus la capat proiectul facand din capitala Albaniei, cu siguranta, un oras extrem de viu!
Atentie la masini!
Asa cum am spus, pana in anii '90 cetatenii de rand nu aveau voie sa detina masini, singurele persoane care se puteau plimba cu autovehiculul fiind oficialii partidului comunist. Probabil ca tocmai de aceea traficul este acum unul infernal, de cosmar, care nu respecta nici o regula! Daca ajungi in Tirana, trebuie sa fii extrem de atent atunci cand te intersectezi cu o strada, caci nimeni nu-ti va face vreun favor pentru a te lasa sa treci. Nu te amagi ca sunt semafoare! Aproape nimeni nu le respecta, iar politistii pe care-i vezi la orice intersectie nu sunt acolo pentru a-i opri sau amenda pe eventualii soferi certati cu codul rutier, ci pentru a veghea ca nu cumva intersectia sa se blocheze! Asa ca de multe ori dau o mana de ajutor soferilor prinsi in intersectie pe rosu pentru a trece mai departe. E adevarat insa ca nici nu vezi accidente la tot pasul, caci se circula destul de incet.
O alta viata la periferie
Pana acum v-am spus cate ceva despre centrul capitalei Albaniei, un loc ce tinde sa ajunga din urma orasele europene. Daca ai curiozitatea de a pleca un pic din zona si, mai mult, de a folosi transportul in comun, situatia se schimba. Pe cat de noi si moderne sunt majoritatea masinilor care circula prin centru, pe atat de vechi si foarte aglomerate sunt cele mai multe dintre autobuzele care sunt folosite pentru transportul public. Spre periferie, situatia e invaluita intr-un nor de praf si e cam greu de zugravit. Aici nu a ajuns primarul Rama cu blocurile vopsite, caci nici nu ar avea ce sa zugraveasca, casele fiind vechi, darapanate, multe dintre ele din materiale incerte, in nici un caz din piatra sau caramida. Aici este stapan praful, iar magazinele frumoase din centru sunt inlocuite cu maghernite unde poti gasi aproape orice, dar de o calitate indoielnica.
Peisajul este si mai frapant atunci cand te uiti la cladiri. Printre gunoaie si praf, printre cocioabe se ridica falnice case frumoase ale instaritilor zilei. Vile cu nimic mai prejos decat cele din Pipera sau Otopeni, de exemplu, cu gradini frumoase inconjurate de garduri inalte pentru a separa totul de lumea exterioara. E o diferenta care la prima vedere te uimeste, dar care, in fond, caracterizeaza cum nu se poate mai bine Tirana de azi, un oras al tuturor posibilitatilor. Visul lor, nu cu ajutorul nostru!
Probabil ca acum jucatorii au ajuns deja la stadion si se echipeaza pentru meci. Va fi foarte dificil pentru nationala noastra, dar toata lumea stie ca avem nevoie ca de aer de aceste trei puncte. Speram sa le fi obtinut si, desi albanezii au fost gazde bune, sa le spulberam visul de a ajunge acum la un turneu final. Sau, cel putin, sa nu le dam posibilitatea sa-l cladeasca pe spatele nationalei Romaniei!
