» "Ma numesc Oskar si sunt inventator, astrofizician si fan Beatles. Am noua ani. Tati a murit la 11 septembrie 2001."
» Asa debuteaza romanul "Extrem de tare si incredibil de aproape" scris de Jonathan Safran Foer, cel mai recent copil teribil al literaturii americane.
» Romanul a fost lansat marti si in Romania, la Centrul Cultural American.
Trebuie spus ca editura Humanitas nu a fost extrem de inspirata cand a ales locul lansarii. Intelegem toti recenta frica a americanilor, de unde controalele extrem de stricte, dar e dificil sa revii intr-o stare destinsa (potrivita cu un eveniment culturalo-monden) dupa ce iti e verificat elasticul lenjeriei intime. Altfel, asa cum spuneam: zambete, imbratisari, reverente. Lansarea a fost impartita in doua – prezentarea cartii, urmata de o videoconferinta cu tanarul autor.
Despre carte au vorbit nu mai putin de opt oameni, ceea ce ar fi putut deveni terifiant daca discursurile nu ar fi fost limitate de presiunea conferintei, care trebuia sa se desfasoare la o ora exacta.
Romanul nu este cu cheie, ci cu clanta
Kathleen Kavalec, atasat cultural al Ambasadei SUA, a atras atentia asupra expozitiei cu fotografii de la Ground Zero, facute de Joel Meyrowitz, singurul fotograf caruia i s-a permis accesul la Gemeni. Cum si cartea lui Foer are de-a face cu 9/11 ("evenimentul definitoriu probabil al zilelor noastre" – Kavalec), expozitia a fost intr-adevar nimerita. Pentru a nu aduce laude desantate, Alexandra Rusu, redactorul cartii lui Foer, a preferat sa vorbeasca despre ce nu este romanul cu pricina. Nu este un roman politic, nu este in primul rand despre 11 septembrie, nu este sentimental, ci patetic, "nu este, slava Domnului, un roman de idei, nu e un roman cu cheie, ci cu clanta".
Cristian Todorescu, prozator si jurnalist, a laudat cartea lui Foer pentru ca a trecut testul lecturii in autobuz, iar Simona Kessler, agentul lui Foer, a oferit sume, reprezentand banii incasati de american pe cele doua romane ale sale – 500.000 de dolari pentru primul ("Everything is Illuminated") si 1.000.000 pentru al doilea – "Extrem de tare si incredibil de aproape". Radu Paraschivescu, traducator, scriitor, jurnalist sportiv, persoana cunoscuta, a preferat sa nu descrie cartea si sa spuna ca in Romania ea a fost intampinata de oameni cu un sistem nervos foarte bun. Cum Ovidiu simonca nu a putut fi prezent, el a trimis un text citit de Mihaela Spineanu, redactor-sef adjunct la revista Elle. Andra Matzal, traducatoarea cartii, s-a declarat enervata de roman pentru ca nu a fost previzibil si pentru ca are o gramada de jocuri de cuvinte.
"Sunt autorul unei singure teme" – Jonathan Safran Foer
Conferinta video ni l-a adus in fata privirilor flamande pe autor – un tanar simpatic, cu ochelari, genul baiat bun. El a vorbit initial despre faptul ca cititorii tind sa creada ca un autor are de ales intre o gramada de carti (teme) pe care sa le scrie, dar, cel putin in cazul sau, nu este asa, el fiind autorul unuei singure teme. Desi a marturisit ca i se pare plicticos sa citeasca din cartea proprie, a cedat totusi si ne-a oferrit o pagina din romanul lansat, lasandu-se apoi macelarit de intrebari.
Asa am putut afla ca ii place sa fie scriitor, dar nu ii place sa scrie, ca in scris forma dicteaza continutul (idee preluata mot-à-mot de la Llosa) sau ca problema cu scrisul e ca esti propriul tau sef si atunci n-ai pe cine sa dai vina cand lucrurile ies prost. Foer a mai vorbit despre cum e sa fii intr-o familie de scriitori (sotia plus alti doi frati), despre diferenta dintre conceptele "realist" si "autentic" in literatura. Am mai putut afla ca mama lui pretinde ca-i plac cartile sale, dar ca e sigur ca i-ar fi placut cu adevarat sa existe mai putine injuraturi sau scene de sex in ele. Cum in centrul cartii sta copilul supradotat Oskar, el a fost apropiat adesea de Holden Caulfield al lui Salinger. Asta il irita un pic pe Foer, mai ales ca "De veghe in lanul de secara" "mi-a placut, dar n-as spune ca m-a dat pe spate, in orice caz nu e o carte care sa ma fi format".
INTERVIU
» In una din putinele cronici proaste pe care le-ati avut, scrisa de Harry Siegel, acesta spune ca in SUA "tinerii-vedeta ai fiecarui sezon sunt laudati indiferent de calitatea cartilor lor". Exista ceva adevar in aceasta afirmatie si, daca da, de ce credeti ca stau asa lucrurile?
— Nu as sustine in totalitate aceasta afirmatie, dar e adevarat ca tinerii sunt deseori supraevaluati. Poate ca tine de faptul ca e e atractiv sa gasesti un tanar talent. Sigur ca si eu am beneficiat de asta. Dar adesea cele mai importante carti au trecut neobservate, ceea ce te face sa-ti dai seama ca succesul nu e asa important. Toti scriitorii spera sa scrie carti care sa reziste, mai degraba decat care sa aiba succes. Asa a fost mereu. Scriitorul trebuie doar sa scrie si sa incerce sa o faca durabil.
» Aveti o imaginatie filmica. De aceea credeti ca se fac asa repede filme dupa cartile dumneavoastra?
— O sa iau ca un compliment ce-mi spuneti. De fapt e vorba de bani.
» Cum scrieti, aveti o rutina? Scrieti zilnic?
— Incerc sa scriu zilnic, as vrea asta, dar nu reusesc mereu. Daca as reusi sa scriu macar o jumatate de ora zilnic, ar fi in regula, dar pentru jumatatea aia de ora uneori trebuie sa stai sase ore la birou. Altfel, scriu de obicei dimineata.
Adesea cele mai importante carti au trecut neobservate, ceea ce te face sa-ti dai seama ca succesul nu e asa important. Toti scriitorii spera sa scrie carti care sa reziste, mai degraba decat care sa aiba succes."
Jonathan Safran Foer
BIOGRAFIE
» Un copil teribil
Jonathan Safran Foer s-a nascut in 1977, la Washington.
A studiat literatura si filosofia la Princeton, unde a fost remarcat de scriitoarea Joyce Carol Oates.
In 1999 pleaca in Ucraina pentru a face cercetari asupra biografiei bunicului sau. Calatoria i-a inspirat romanul de debut, "Everything is Illuminated", care a fost ecranizat in 2005.
Al doilea roman al sau, "Extrem de tare si incredibil de aproape", se bucura de acelasi succes, fiind tradus in peste treizeci de limbi si urmand a fi ecranizat de asemenea.
