Soliştii de operă şi balerinii constănţeni pregătesc publicului pentru acest an o serie de spectacole noi. De asemenea, vor relua spectacole mai vechi, dar foarte apreciate de public.
„Spectacolele de operă sunt cele mai numeroase. Apoi vin cele de balet şi după acestea titlurile de operetă care sunt mai puţine, dar mă gândesc ca în fiecare an să aducem o noutate în repertoriul de operetă pentru că lumea are nevoie de relaxare” ne-a spus directorul Teatrului de Operă şi Balet „Oleg Danovski”, Daniela Vlădescu.
Spectacole noi
În 2013, la „Danovski” sunt anunţate cel puţin patru premiere. Dintre acestea amintim opereta „Noapte la Veneţia” sau opera „Turandot” de Puccini. „Turandot este un material sonor minunat, sunt nişte arii pe care le cunoaşte toată lumea, iar calitatea acestei opere este indiscutabilă. Vom face şi o scenografie uluitoare care să redea lumea Chinei de acum patru secole”, a completat managerul. De asemenea, constănţenii trebuie să ştie că orchestra şi artiştii vor pregăti, tot în acest an, un spectacol incendiar de muzică sud-americană –pe ritmuri de tango argentinian, flamenco, samba, salsa, muzică braziliană, cubaneză.
”Aceşti minunaţi japonezi”
Artiştii constănţeni reuşesc să ofere publicului spectacole de calitate, cu toate că în continuare instituţia de cultură se confruntă în continuare cu deficitul de personal. În această situaţie, s-a apelat la colaboratori, români, dar şi din străinătate. „Avem nevoie de colaboratori pentru că avem foarte puţini salariaţi. Doar şapte solişti la operă, iar o singură operă are într-o distribuţie cel puţin 15 solişti.
Fiecare gen de voce trebuie acoperit. Nu avem bas, nu avem mezzo-soprană dramatică, nu avem bariton dramatic angajat. Şi atunci trebuie să chemăm artişti în colaborare. Când avem fonduri mai mari, nişte spectacole mai speciale, aducem şi din străinătate. Oamenii poate vor să asculte şi pe altcineva. La balet e la fel. Balerini sunt foarte puţini pentru repertoriul nostru şi mai aducem şi din afară.
Avem colaboratori permanenţi, balerine din Coreea şi din Japonia”, a precizat Daniela Vlădescu. Şi despre colaboratorii teatrului constănţean, directorul are cuvinte de laudă. „În Japonia există un singur teatru tradiţional de operă, la Opera din Tokio.
Japonezii sunt pasionaţi de cultură, de meseria aceasta şi nu au unde să o facă. Şi atunci vin pe cele mai mici condiţii, numai din plăcerea de a-şi face această meserie. Unii mai norocoşi ajung în Italia, în Franţa sau în Germania, în teatre mai bine plătite. Cei mai puţin norocoşi din punct de vedere financiar ajung în România, dar sunt fericiţi că îşi fac această meserie. Această rasă minunată de japonezi se adaptează la orice.
Trăiesc cu foarte puţin, sunt foarte modeşti, sunt foarte muncitori, corecţi şi civilizaţi, încât este o plăcere să îi ai. Se duc acasă în vacanţe şi muncesc, două luni pe an, şi îşi fac bani pentru a putea veni aici să-şi facă meseria”, a mai spus aceasta.
Piane pentru orchestra simfonică
Nici la capitolul investiţii, teatrul nu stă prea bine. „Anul acesta dorim să cumpărăm un pian. Pianul de concert este foarte vechi, toate sunt foarte vechi. Noi reparăm încontinuu din 2007 cu un singur zugrav. Reparăm tot teatrul”, a menţionat Daniela Vlădescu.
De mare utilitate pentru artişti, dar şi pentru spectatori ar fi de achiziţionat şi un sistem de climatizare, însă acesta costă peste 500.000 de euro. În 2012, artiştii de la malul mării au efectuat zeci de turnee pe diverse scene din ţară, au obţinut premii importante, iar unii dintre ei au ajuns şi în străinătate.
„Un premiu înseamnă că artiştii şi-au făcut datoria, că sunt totuşi recunoscuţi. Este foarte greu să trăieşti ca artist în umbră, în anonimat. Meseria noastră trebuie să-şi găsească o recunoaştere. Iar dacă această recunoaştere nu vine niciodată înseamnă că îţi pui nişte semne de întrebare”, a conchis directorul.
