Nu doar perpetuă, ci şi extrem de scumpă, căci se pare că UE ne va impune sancţiuni financiare iar statul român va trebui să returneze circa 750 de milioane de euro celor care au platit taxa auto în forma ei neagreată de UE.
Situaţia este extrem de simplă: ca ţară a Uniunii Europene, România nu poate discrimina între produsele aflate deja pe piaţa internă la momentul aderării sau după acesta şi produsele importate din UE, fie ele noi sau second-hand. Atât timp cât produsele interne second-hand nu sunt supuse unei taxe de înmatriculare la vânzare, nici produsele second-hand din UE nu pot fi supuse unei taxe de înmatriculare. Asta este ceea ce a spus, pe scurt, Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Ce a înţeles Guvernul?
Păi Guvernul a înţeles încă de acum doi ani că nu poate discrimina între produsele noi din UE şi cele din România, astfel încât a supus unei taxe atât maşinile Dacia noi, cât şi cele produse în restul Europei. Dar nu a înţeles – sau mai degrabă se face că nu a înţeles – că principala problemă ridicată de UE este taxarea maşinilor second hand aduse din afară, în condiţiile în care maşinile sh deja prezente în ţară pot fi vândute şi revândute bine-mersi fără nicio taxă de poluare.
Cum crede Guvernul că poate evita declanşarea procedurii de infringement şi potopul de sancţiuni financiare care ne aşteaptă?
Iarăşi simplu: punând o taxă de înmatriculare pe maşinile de import aduse în ţară înainte de 2007! Ni se aruncă o bomboană care să îndulcească gustul amar: taxa pentru aceste maşini ar fi redusă cu 30%. De fapt, ca să „ca să fie evitată o nouă discriminare”, va fi redusă pentru toate maşinile. Şi gata, s-a rezolvat problema!
Numai că… suntem departe de rezolvarea problemei!
Discriminarea se va face în continuare între maşinile aduse din afara ţării şi cele produse în România sau înmatriculate pentru prima oară în România, pentru că acestea din urmă nu vor fi taxate! În plus, taxa deja luată abuziv va fi returnată eşalonat pe mai mulţi ani, ca să nu dezechilibreze bugetul. Curat-murdar, sau mai degrabă murdar-murdar, pe principiul poluatorul plăteşte, apoi primeşte în rate banii înapoi, fără dobândă, în timp ce alt poluator nu plăteşte absolut nimic (aţi stat în spatele unei Dacii cu motor non-Euro? V-a plăcut?)
Ce se află în spatele deciziei Guvernului?
În afară de prostie – care poate fi invocată – există interese clare în a menţine un status-quo pe piaţa de maşini noi, cu orice preţ. În plus, este de remarcat că autoturismele rulate importate reprezintă acum doar 15% din piaţa auto second-hand, faţă de 30% anul trecut, conform oficialilor Autovit, ceea ce face ca statul să se reorienteze spre taxarea maşinilor deja înmatriculate înainte de 2007, dar aduse tot din afară. Cu alte cuvinte, nu de evitarea discriminării le arde celor de la Guvern, ci de luatul banilor cu japca.
De ce nu vrea Guvernul să aplice un impozit auto anual?
În acest context, pare imposibil de înţeles de ce Guvernul nu vrea să aplice un impozit auto anual asupra poluării, aplicabil tuturor maşinilor, fără a ţine cont de ţara de origine, de data înmatriculării sau de alte elemente inventate, ci pur şi simplu de principiul „poluatorul plăteşte”, atât de des invocat de ministrul Laszlo Borbely. Şi să renunţe la taxa de înmatriculare. Adică fiecare maşină să fie taxată anual în funcţie de cantitatea de noxe şi de CO2 emanată pe kilometru, emisii poluante stabilite la vizita ITP sau înscrise în cartea maşinii.
Ar putea părea imposibil de înţeles dacă piaţa auto de maşini noi din România n-ar fi într-un impas teribil, cauzat de lipsa acută de bani, de blocarea continuă a creditării şi de incapacitatea importatorilor şi dealerilor de a reacţiona cum se cuvine la o criză întinsă deja pe 2 ani de zile. O piaţă care scade în continuare cu peste 17% în primele patru luni ale anului! Iată principalul motiv pentru care Guvernul se agaţă de taxa auto: păstrarea unui status-quo cât de cât acceptabil pe piaţa de maşini noi.
Însă timpul curge în defavoarea tuturor: Guvernul devine dator, subvenţionând astfel din banii noştri importatorii şi producătorul naţional de maşini, printr-o subvenţie mascată (căci asta e, să fim sinceri!). Aceştia nu sunt ajutaţi prea mult, pentru că piaţa de maşini sh se gripează şi se va bloca cu totul odată cu introducerea noii taxe, astfel încât cei care se gândeau să vândă maşina veche şi să ia una nouă vor amâna cât mai mult acest moment – sau nu vor găsi cumpărători, perpetuând scăderea pieţei de maşini noi. În fine, banii daţi prin programul Rabla au determinat o mentalitate de discount continuu, astfel încât cumpărătorii, şi aşa puţini, au pretenţii extrem de ridicate, cu consecinţa erodării drastice a marjei de profit pe fiecare maşină vândută, de unde şi capotarea financiară a unor importatori şi dealeri auto.
Ce e de făcut?
În afară de bătut toba pe seama introducerii unei taxe anuale pe poluare plătită de toată lumea, din care să avem atât programe de reînnoire a parcului auto, cât şi de mediu, nu prea avem ce face. Atenţie, e vorba de o taxă în acord cu puterea financiară a românului, vorbim de câteva zeci sau de maxim câteva sute de lei pe an, în funcţie de poluare, nu de sute de euro! La o taxă medie de 30 de euro pe an, cele 5.5 milioane de maşini înmatriculate ar aduce 165 de milioane de euro, adică de 3 ori mai mult decât dedică Ministerul Mediului anul acesta pentru programul Rabla 2011, dar tot de 3 ori mai puţin decât a estimat onor statul că va obţine în 2011, bani pe care şi-a clădit de altfel şi Bugetul! Iată de ce nu vom avea anul acesta o rezolvare a problemei.
Poate că guvernanţii speră ca toate mizeriile să se spargă în capul viitoarei guvernări, răstimp ei asigurându-şi continuitatea afacerilor cu maşini ale lor sau prietenilor lor politici. Este un stil de a gândi şi a acţiona sinucigaş, iar toate se vor vedea chiar de anul acesta, când atât piaţa de maşini noi cât şi cea de maşini second hand se vor înscrie din nou pe traiectorii descendente – abrupt descendente!
Prăbuşirea cu 43.7% a pieţei auto de maşini noi din aprilie 2011 faţă de aprilie 2010 ar putea fi urmată, din păcate, de scăderi la fel de dramatice, lună de lună. Piaţa auto de maşini second-hand a scăzut cu circa 18% în 2010 faţă de 2009, iar pe moment este scurt-circuitată de ezitările Guvernului privind noua taxă.
Revânzarea unor maşini Euro 3 sau Euro 2 va deveni pur şi simplu imposibilă fără asumarea unei pierderi majore de către vânzător, pentru că taxa aplicată şi acestora va fi prea mare faţă de preţul maşinii însăşi, chiar şi în prezenţa unei reduceri de 30% a taxei! Pentru o maşină veche şapte ani, cu motor de 1989 cmc, va fi de 1300 de euro, adică la 25% din preţul de piaţă actual al maşinii!
Din păcate, cei de la Guvern s-au închis într-o bulă de fum din care nu mai văd şi nu mai aud nimic. Fumul din capul lor însă îl vom plăti fiecare dintre noi. Din buzunar.
