In anii ‘80, Ion Iliescu era inaintea Romaniei. In timp ce tara orbecaia intr-o dictatura stalinisto-nord-coreeana, Iliescu primea lumina de la Moscova. Se cablase la perestroika, stia ce urmeaza si, in lungi plimbari prin parc, ne croseta deja viitorul. In anii ’90, oricat de mult i-ar enerva acest gand pe cei care s-au aflat in Piata Universitatii, Iliescu si partidul sau au fost intr-o sincronizare aproape perfecta cu masele. Cu acea consistenta majoritate care nu ar fi iesit niciodata in strada impotriva lui Ceausescu daca ar fi primit ceva mai multa mancare si cateva emisiuni de televiziune in plus, poate un Bingo si ceva Surprize, surprize!. El si partidul sau au fost conducatorii perfecti pentru cei ingroziti de schimbare, care nu puteau rosti capitalism, privatizare, somaj fara sa simta ca se sufoca si pentru care justitie si libertate de expresie sunau ca numele unor planete dintr-o alta galaxie.
Adica, pentru cei mai multi dintre romani. Incepand cu anul 2000, PSD a pierdut majoritatea. Cu fiecare milion de euro castigat din afaceri murdare de liderii carora Iliescu le-a lasat mostenire partidul, cu fiecare gest care ne-a tinut departe de NATO si UE, urmasii PCR au devenit si mai anacronici. In anii in care s-au aratat dispusi sa ne tina in afara lumii civilizate doar ca sa-si umple ei buzunarele, Romania le-a luat-o inainte. Pas cu pas, intre asteptarile majoritatii si ce puteau oferi "social-democratii" s-a cascat o prapastie din ce in ce mai mare. Nimic din ce a propus in ultimii ani acest partid dominat de o adunatura de provinciali hapsani nu s-a ridicat la anvergura nevoilor si oportunitatilor care ne stau in fata. In afara de solidaritate cu marii corupti si mesaje populiste in contradictie flagranta cu logica dezvoltarii economice, acest partid nu a mai propus, de fapt, nimic.
In 2010, PSD ne face cu mana dintr-o alta lume, dintr-un alt timp. Lupta pentru putere la care am asistat in pregatirea congresului incheiat sambata a intrecut chiar si cele mai negre previziuni. Cu voluptate maxima, partidul mosit de Iliescu si dominat sonor de Vanghelie, Pandele si Mazare si-a etalat violenta, lipsa de scrupule, apetitul pentru juraminte false si tradari de ultim moment, agresivitatea verbala, inventivitatea in a gasi metode cat mai eficiente de fraudare a alegerilor interne, disponibilitatea de a spiona si chiar santaja pe unul dintre candidati, lipsa de idei si proiecte politice, dar mai ales indiferenta batjocoritoare fata de ce ar putea crede cei care i-au votat pana acum.
Nimic din ce ne-au aratat liderii PSD in ultima luna nu este chiar o premiera. Aceleasi metode le-au utilizat si in campaniile electorale, impotriva contracandidatilor. Surprinzator este ca nu au ezitat nici o secunda sa le foloseasca impotriva propriilor colegi, ca nu au ezitat la gandul ca a merge pana la capat poate insemna implozia partidului si, implicit, infrangerea tuturor.
Motivul degradarii principalului partid de stanga este acelasi care l-a facut sa ramana in urma timpului nostru: incapacitatea liderilor sai de a-si sacrifica interesele personale si vanitatile hiperbolizate in interesul binelui comun. Lipsa unor politicieni cu prestanta, care sa impuna respectarea unor valori si principii sanatoase, care sa fie dispusi sa-si puna la bataie functia in partid pentru a le apara, este motivul pentru care si viitorul acestui partid arata la fel de sumbru ca si prezentul sau.
In conditiile in care la varful PSD vor ramane aceiasi oameni care si-au cladit averi si influenta in partid prin coruptie, care si-au spionat si santajat colegi pentru a renunta la candidatura (cum s-a intamplat, dupa toate aparentele, in cazul lui Cristian Diaconescu), ba chiar vor fi reactivate in pozitii importante personaje de trista amintire precum Adrian Nastase, acest partid nu are nici o sansa sa joace un rol pozitiv in evolutia Romaniei.
Faptul ca fostul presedinte al PSD a fost detronat si inlocuit cu un activist mai tanar nu valoreaza nimic. Victor Ponta nu s-a facut remarcat decat ca o clona ideologica si comportamentala a lui Adrian Nastase, de la care a imprumutat nu doar discursurile populiste gaunoase, ci si mistocareala vulgara. Insa batosenia "de cartier" cu care "micul" fost procuror spune ca regreta ca nu l-a batut pe Emil Boc cand a avut ocazia nu o sa-i fie de-ajuns in incercarea de a-i domina pe baroni.
De fapt, este de presupus ca nici nu va indrazni sa o faca. De ce? Pentru ca rezultatul congresului de sambata nu a fost nicidecum alegerea ca presedinte a lui Victor Ponta, ci victoria, la limita, a feudelor anti-Vanghelie. Baronii care l-au sustinut pe Ponta il vor juca pe degete intocmai cum a facut Vanghelie cu Geoana. Asta este in general soarta liderilor fabricati, a "fetelor noi", lipsite de consistenta si valoare, scoase in fata pe post de paravan de aceiasi lupi batrani care au inteles ca pentru a supravietui trebuie sa defileze sub stindardul schimbarii.
Primul test pe care il va da Ponta se refera la doua propuneri facute in manifestul sau intitulat pompos "Romania corecta" – "Asumarea «punctelor gri» din trecutul nostru (gen «Piata Universitatii»)…" si organizarea unei "conventii anuale care (…) sa acorde un vot de incredere conducerii. Un vot de neincredere al Conventiei ar trebui sa declanseze in mod automat procesul de alegere a presedintelui".
Este foarte interesant ce va spune Ion Iliescu despre asumarea "punctului gri Piata Universitatii" si, mai ales, ce va face Ponta daca omul a carui sustinere l-a propulsat in fruntea PSD ii va spune sa o lase mai moale. De asemenea, va fi foarte interesant daca Ponta va ramane consecvent propunerii ca presedintele PSD sa-si puna la bataie anual mandatul, acum, cand el, si nu altcineva, se afla in aceasta pozitie.
Din pacate, ce se intampla in PSD nu este doar treaba celor care l-au transformat in arena de circ. Ne priveste pe toti. Masurile dure si nepopulare pe care statul roman trebuie sa le ia pentru a se moderniza si a relansa economia necesita nu doar actiuni ferme din partea puterii, ci si responsabilitate din partea opozitiei. Fara un parteneriat curajos intre principalele forte politice pentru atingerea obiectivelor de interes national, Romania va pierde timp pretios. In loc sa alergam spre viitor, ne vom tari.
