E tipic pentru felul in care se traieste astazi cultura in Romania faptul ca ne aducem aminte rar Ð si sub forma de campanie de presa, de preferinta estivala Ð ca nu avem un roman premiat Nobel. Discutia balanseaza de fiecare data intre regrete si acuzatii. Regrete ca nu ne promovam valorile, acuzatii ca institutiile statului nu fac ce trebuie in acest sens. Dar mai e cazul s-o tinem tot asa cand in Romania succesul mai mult decat evident al unor oameni de cultura, afara si in strainatate, e subiect de infinita disputa? Este Romania o tara in care valorile sunt cu adevarat puse la locul lor sau, dimpotriva, sunt folosite precum copiii personajelor din Tiganiada, adica drept maciuci in "reglari de conturi", fie ele si de catifea?
Ca sa raspund insa punctual intrebarii Romaniei libere: Institutul Cultural Roman nu-si propune deocamdata sa lanseze o candidatura la Nobel. Am mai spus asta si am si explicat de ce: pe de o parte, pentru ca este angrenat intr-un set de prioritati "zero" Ð cum este promovarea traducerilor de autori romani in strainatate, care se face prin doua programme de finantare conexe, primele de acest fel concepute vreodata in Romania (vezi www.icr.ro). Pe de alta parte, pentru ca mediul cultural romanesc trebuie sa atinga in mod natural acel grad de coeziune care sa asigure succesul unei candidaturi la Nobel. Asta inseamna si coeziunea institutiilor de cultura ale statului, a politicilor culturale ale statului. Nu suntem inca in acest punct. Avem inca nevoie de programe coerente pentru cultura, nu de "actiuni" si "initiative", avem nevoie de bugetari unitare, nu raspandite prin punga mai multor institutii care se calca pe picioare. Avem, in fine, nevoie de o presa culturala decenta, atragatoare, convingatoare, care sa poata forma (si nu deforma!) gustul public in privinta valorilor.
Asa stand lucrurile, nu e rau ca discutam inca o data pe aceasta tema, dar, din pacate, reluam discutia vesnic din acelasi punct.
