Descoperind Nasterea lui Hristos, poate ca vom redescoperi Traditia, acea valoare a trairii pe care Ð vai! Ð istoria (cu „i” mic) a ingropat-o in uitarea si autosuficienta noastra. E probabil ca numai marile sarbatori religioase sa ne mai poata da sansa de a redescoperi Traditia. Macar ca aici, in aceste timpuri ale sarbatorii, istoria si nimicnicia autosuficienta nu au reusit sa ascunda comoara decat sub vrafuri de mancare, false traditii si beteala. Dar, daca vom evita sa fim posedati de falsul „spirit al Craciunului” si vom avea dorinta de a cunoaste Adevarul, falsele traditii vor deveni traditii autentice, beteala va fi cu adevarat zapada imaculata, iar mancarea de pe masa isi va revela dimensiunea sa de cuminecare-comuniune.
Timp de cateva zile pe an (pentru noi, crestinii, de Pasti si de Craciun, mai ales) sansa de a reveni la Traditie parca prinde tarie. Lumea recenta nu a putut sa ucida deplin Traditia in aceste momente, desi incearca an de an sa inece sarbatorile in forme fara fond, in filosofii ieftine si in „traditii infantile”. Sunt unicele momente de la care se poate porni o „revrajire a lumii”, o repunere a ei in rostul sau metafizic, in buna randuiala. De obicei reusim, individual, eclezial si social, trista performanta de a nu putea supravietui betelei si globurilor. Ne resemnam atunci, in fata carnatului „traditional” si al paharului de vin cotidian, uitandu-ne neputintele si esecurile.
