Violenta in Irak este deja un spectacol cotidian, care abia daca mai atrage atentia lumii. Poate si pentru a modifica aceasta situatie si a atrage atentia asupra lor, ieri, un grup de 80 de barbati inarmati au rapit la Bagdad 100 de persoane – profesori, cercetatori, studenti si vizitatori Ð dintr-un institut de cercetare apartinand ministerului irakian al invatamantului superior.
Potrivit martorilor, rapitorii erau imbracati in uniforme albastre de camuflaj, similare cu cele purtate de unitatile de comando ale politiei. Trei dintre ostatici, eliberati ulterior, au declarat ca rapitorii dispuneau de liste cu angajatii institutului si au pretins ca se afla intr-o misiune guvernamentala anticoruptie. Operatiunea, care a durat intre 10 si 15 minute, a fost calificata de un oficial irakian drept o "catastrofa nationala" si reprezinta cea mai grava rapire in masa de la indepartarea de la putere a lui Saddam Hussein.
Un politician siit a acuzat armata americana ca este responsabila pentru lipsa de securitate, dar s-ar putea sa fie doar o perdea de fum. Potrivit Associated Press, tocmai militiile siite sunt cele care obisnuiesc sa se deghizeze in reprezentanti ai fortelor oficiale atunci cand isi ataca inamicii, iar cu numai cateva ore inainte de rapire, armata americana tocmai declansase o operatiune impotriva Armatei lui Mahdi, celebra militie loiala liderului siit extremist Moqtada al Sadr.
In Irak, atacurile asupra personalitatilor din lumea academica, atat din partea fundamentalistilor siiti, cat si sunniti, sunt frecvente, mai ales cand este vorba despre savanti cunoscuti a caror opinie este respectata in societate. De la inceputul razboiului, 155 de personalitati academice au fost ucise si foarte multi educatori au parasit Irakul, ceea ce ofera o imagine destul de clara asupra felului in care vede "insurgenta" viitorul Irakului.
Fara solutii
Intre timp, atat in Statele Unite, cat si in Marea Britanie se inmultesc vocile care propun solutii mai mult sau mai putin miraculoase pentru iesirea din acest conflict. La Washington, democratii, care abia au castigat Congresul, se simt datori sa forteze Casa Alba sa schimbe strategia, dar nici ei nu sunt inca lamuriti care sa fie aceasta. Daca viitorul presedinte al puternicei Comisii pentru Serviciile Armate din Senat, Carl M. Levin, doreste sa introduca pe agenda o lege care sa impuna presedintelui Bush sa anunte o retragere masiva a trupelor in viitoarele patru-sase luni, colega sa de partid, si mai influenta Hillary Rodham Clinton, se pronunta, alaturi de republicanul John McCain, pentru suplimentarea lor.
De partea cealalta, Bush s-a intalnit cu reprezentantii asa-numitului Grup de Studiu pentru Irak, condus de fostul secretar de stat Jim Baker. Dupa mai bine de o ora de discutii, Bush s-a aratat incantat de ideile puse pe masa, dar a respins atat una dintre cele mai controversate propuneri ale grupului – cooptarea Siriei si Iranului in stabilizarea Irakului -, cat si propunerea democrata de fixare a unui calendar al retragerii.
Presa a incercat sa speculeze un discurs rostit luni seara de Tony Blair, in care acesta a afirmat ca "un parteneriat intre Occident si Iran este inca posibil", ca pe un semn de indepartare a premierului britanic de aliatul sau de la Casa Alba. In realitate, Blair a sustinut ca o solutie in Irak nu este posibila decat in cadrul unei solutii globale in Orientul Mijlociu, incluzand conflictul israeliano-palestinian, criza libaneza si terorismul islamist, in care Iranul si Siria reprezinta parte a problemei, nu a solutiei.
