Peste jumătate dintre români, indiferent de confesiunea religioasă de care aparţin, declară că rugăciunea sau meditaţia religioasă este o parte importantă din viaţa lor de zi cu zi, în timp ce doar 6% declară că merg la biserică de câteva ori pe săptămână, iar 25% o dată pe săptămână. Acestea sunt noi date care reies din cercetarea Religie şi comportament religios, realizată de Fundaţia Soros România în cadrul programului Studii Electorale Româneşti.
La fel ca în cazul rugăciunii, mersul la biserică este mai frecvent în mediul rural, la femei şi la persoanele mai în vârstă.
Pentru ambele comportamente, însă, există diferenţieri statistice majore între credincioşii aparţinând diferitelor confesiuni. Rugăciunea de zi cu zi face parte din viaţa a 93% dintre neoprotestanţi, iar mersul la biserică cel puţin o dată pe săptămână este un obicei a aproape 90% dintre aceştia. Prin comparaţie, 70% dintre greco şi romano catolicii au declarat rugăciunea ca fiind un comportament zilnic, iar mersul la biserică cel puţin o dată pe lună este specific pentru mai mult de trei sferturi dintre ei. Ponderea ortodocşilor care se roagă frecvent (59%) este cea mai scăzută dintre confesiuni. Ortodocşii au şi în cazul mersului la biserică ponderea cea mai scăzută: puţin peste jumătate merg cel puţin o dată pe lună la biserică şi aproape 40% numai la sărbătorile importante.
Există însă şi alte practici religioase vizibile care sunt respectate de români în procente semnificative. Astfel, trei sferturi dintre respondenţi declară că se închină când trec prin faţa unei biserici, peste 75% dintre români postesc, măcar ocazional, iar un procent similar afirmă că respectă zilele de duminică în mod frecvent, prin faptul că nu fac treburi gospodăreşti în zilele respective.
Peste jumătate dintre români îşi sfinţesc obiectele de uz îndelungat, în rândul celor mai în vârstă obiceiul fiind cel mai răspândit. Pe de altă parte, se poate constata o răspândire mai redusă a
comportamentelor care necesită o implicare mai mare a credincioşilor. Mai puţin de jumătate dintre ortodocşi au un duhovnic şi se spovedesc periodic, spre deosebire de catolici în rândul cărora spoveditul este un comportament practicat de peste două treimi. De asemenea, a se sfătui cu preotul la necaz reprezintă un obicei răspândit în rândul a mai puţin de jumătate dintre români, indiferent de religia lor.
„Interesant este că deşi sunt practicanţi fervenţi (în special din categoria practicilor „slabe”), ortodocşii sunt cei mai puţin dispuşi să contribuie financiar la susţinerea bisericii comunităţii. Românii ortodocşi, care reprezintă majoritatea populaţiei, sunt religioşi mai mult prin practicile vizibile şi mai puţin prin cele interiorizate şi au o responsabilitate mai scăzută comparativ cu celelalte confesiuni”, explică Ovidiu Voicu, manager de programe, în cadrul programului Studii Electorale Româneşti al Fundaţiei Soros.