Criza generată de atacul isralian asupra unui convoi de nave umanitar în largul Fâşiei Gaza a condus la o recunoaştere a Turciei ca actor major în regiune, situaţie ce a îngrijorat Iranul, care îşi vede ameninţată poziţia de principal susţinător al cauzei palestiniene, comentează agenţia de analiză americană STRATFOR monitorizată de Mediafax.
Trimiterea de nave iraniene în Marea Mediterană, anunţată ca o posibilitate, duminică, de un reprezentant al Ghidului suprem iranian în cadrul Gardienilor Revoluţiei, ar fi o decizie fără precedent deoarece acestea ar putea fi contracarate cu uşurinţă de forţele navale israeliene, subliniază STRATFOR, considerând improbabilă materializarea acestei amenţări.
Deturnarea presiunilor internaţionale de la programul nuclear iranian la blocada israeliană asupra Fâşiei Gaza, ca urmare a raidului de la 31 mai împotriva flotilei turce, a fost o „uşurare” pentru Teheran. Prin faptul că a permis flotilei să se îndrepte spre Fâşia Gaza, dar mai ales pentru condamnarea virulentă a raidului israelian, Guvernul turc a surclasat, pentru moment, Iranul ca principal susţinător al palestinienilor, explică STRATFOR.
De asemenea, potrivit agenţiei americane, obiectivul Turciei pare a fi acela de a se distanţa de problema palestiniană. Din punct de vedere al politicii regionale, implicarea sa în incidentul privind flotila a fost binevenită, dar la Ankara subiectul divergenţelor nu este reprezentat de blocada asupra Fâşiei Gaza, ci de faptul că au fost ucişi cetăţeni turci. În schimb, se pare că în spatele uşilor închise ar fi existat o cooperare prudentă între turci şi israelieni în privinţa examinării navelor, înainte de a se îndrepta spre Fâşia Gaza.
În vreme ce Turcia nu ar fi avut nici o intenţie să devină susţinătorul palestinienilor, recunoaşterea pe care a primit-o din partea altor ţări din regiune reprezintă un semnal de alarmă pentru Iran. Teheranul s-a folosit de sprijinul acordat grupărilor care se opun Israelului, Hamas şi Hezbollah, ca o modalitate de a-şi legitimiza ascensiunea ca putere şiită într-o regiune predominant sunnită. Posibila escortare militară a convoaielor cu ajutoare, care este puţin probabil să se materializeze, este tentativa Iranului de a-şi reafirma poziţia în calitate de susţinător al cauzei palestiniene.
În acest sens, Turcia este interesată să menţină criza la stadiul actual. Ankara a acumulat credibilitate în lumea musulmană deoarece a sprijinit flotila şi pentru distanţarea sa faţă de aliatul său, Israel. Intensificarea tensiunilor prin decizia Iranului de a trimite nave de război sau prin sprijinirea altor aliaţi din regiunea precum Hamas sau Hezbollah, ar reîndrepta atenţia asupra rolului Iranului de principal adversar al Israelului, fapt ce ar periclita poziţia Turciei.
În cele din urmă, această competiţie se desfăşoară între două puteri emergente care folosesc situaţia actuală pentru a-şi atinge propriile scopuri. Turcia caută recunoaştere ca putere regională dominantă în Orientul Mijlociu, iar această situaţie i-a servit foarte bine în acest scop. Iranul ştie că Turcia are mai multe resurse şi avantaje geopolitice pentru a fi un adevărat hegemon regional. Totuşi, Iranul ar putea să aleagă să îşi exercite puterea prin Hamas şi mai ales prin Hezbollah ca o modalitate de a exacerba criza în propriul interes dincolo de care Ankara ar putea alege să îl lase să o rezolve, cel puţin pentru moment, conchide STRATFOR.
