Traian Basescu este pe cale sa obtina acum ce nu a reusit in 2005: o majoritate confortabila in Parlament, care sa-l recunoasca drept lider absolut si care sa-i sustina, luand pozitie de drepti, planurile de schimbare a Romaniei. O mare parte din primul mandat prezidential a folosit-o exact in acest scop, pe care a incercat sa-l atinga mai intai prin organizarea de alegeri anticipate si mai apoi prin topirea PNL-ului in Partidul Democrat. Au fost insa timp si energie irosite, pentru ca ambele planuri au esuat. Presedintele si-a erodat o mare parte din capitalul imens de credibilitate acumulat in confruntarea inegala cu PSD, in lupte purtate la scena deschisa cu PNL. Astazi planul sau s-a schimbat radical: tace si face.
Iar ceea ce anunta la scurt timp dupa ce a castigat al doilea mandat, si anume ca in urmatorii cinci ani va fi un altfel de presedinte decat a fost pana acum, incepe sa capete inteles. Este intr-adevar un nou Basescu, insa diferenta nu se refera la scop, ci la mijloace. Pentru ca nu exista un alt partid cu care PDL sa se alieze (UDMR este doar un partener vremelnic, de conjunctura), Traian Basescu inventeaza unul nou: cel al "independentilor", format din dezertori pesedisti si liberali de tipul Oprea, Nicolicea, Tarata, Mihailescu.
Noua metoda a presedintelui de a obtine controlul institutional pe care si-l doreste, prin infiintarea unui nou partid, care ar putea ajunge sa numere in jur de 50 de parlamentari, reconfigureaza intreaga scena politica, ii scoate din minti pe cei care s-au aliat anul trecut pentru a-l detrona, dar ii lasa perplecsi si pe multi dintre sustinatorii sai. Intrebarea pe care si-o pun acestia din urma este daca Basescu va putea determina schimbari pozitive folosindu-se de oameni care reprezinta tot ce e mai rau in politica romaneasca: imoralitate si coruptie.
Un exemplu foarte concret tine chiar de zona justitiei. Blocarea accesului Lidiei Barbulescu la sefia Inaltei Curti de Justitie este unul dintre cele mai importante efecte pozitive ale victoriei lui Traian Basescu. La fel ca si urmarea sa: alegerea de catre CSM pentru aceeasi functie a unui magistrat competent si nepatat – Livia Doina Stanciu. Cum se impaca insa acest pas inainte facut in reformarea justitiei cu parteneriatul parlamentar dintre Traian Basescu – PDL si personaje care ar fi trebuit sa se afle de mult in spatele gratiilor? Putem vorbi cu adevarat de un progres daca sustinerea pentru votarea unor legi vitale pentru modernizarea statului va fi platita cu pretul acordarii imunitatii unor ticalosi?
Primul raspuns care vine in minte este ca nu. Este raspunsul evident, daca pui mai presus de orice respectarea consecventa a unor principii si valori. Nu cred insa ca este raspunsul corect din punct de vedere pragmatic. Iata de ce.
In primul rand, daca Micky "Spaga" si restul trupei ar fi ramas in partidele lor de bastina, imperativul tragerii lor la raspundere s-ar fi blocat in aceeasi zona a discutiilor principiale, dar sterile, ca si pana acum, adica am fi continuat sa latram degeaba la aceeasi caravana care si-ar fi vazut de drumul ei.
Atat timp cat romanii au votat cum au votat in 2008, indiferenti, in marea lor majoritate, la acuzatiile de coruptie care au fost aduse multora dintre candidati, nici Mihailescu, nici Oprea, nici Tarata nu ar fi ajuns sa fie cercetati si trimisi in judecata, cum nu a fost nici tartorele lor, Adrian Nastase. Asadar, din punctul acesta de vedere nu am pierdut nimic, pentru ca nu puteam pierde ce nu aveam. Cat timp Parlamentul va ramane un cenzor al Parchetului, justitia o vor face alegatorii, prin tipul de politician pe care il vor alege.
In al doilea rand, daca "independentii" care au plecat din PSD si PNL ar fi ramas in aceleasi partide, in Parlament situatia ar fi fost neschimbata: in ciuda coalitiei PDL-UDMR-minoritati, prea fragila, PSD si PNL ar fi facut legea. Au sustinut aceste doua partide modernizarea statului? Uitati-va la discursurile politice prin care torpileaza Legea salarizarii unice, o reglementare vitala pentru o tara evoluata, amanata intentionat 20 de ani de politicienii obisnuiti sa-si asigure sustinerea castelor profesionale prin privilegii salariale, si raspunsul este: nu! Au sustinut PSD si PNL ideea de justitie? Sa ne amintim de coalitia parlamentara pe care au montat-o pentru a bloca anchetarea ministrilor corupti si raspunsul este acelasi: nu! Daca "independentii" care astazi au trecut in tabara lui Basescu ar fi ramas membri ai PSD si PNL, rolul lor in mecanismul parlamentar ar fi fost acelasi pe care l-au avut si in anii trecuti: frana pentru orice initiativa care ar fi dus la pierderea privilegiilor. Trecand de partea puterii, ei ar putea deveni batalionul (disciplinar) care va ajuta, la ordin, ca Parlamentul sa devina, in sfarsit, o institutie care sprijina progresul Romaniei.
Nu-i vedeti pe Oprea, Nicolicea, Micky "Spaga" si Culita Tarata in postura de cavaleri ai modernizarii statului? Nici eu. Si nici macar Traian Basescu, care stie chiar mai bine care este contributia lor la demolarea si devalizarea statului. Insa ceva ma face sa cred ca a reusit sa le puna un belciug de nas si ii va face sa joace dupa cum le canta. Iar daca muzica e cea a reformei, reforma vor dantui!
Cel mai important semn este chiar reusita de a-i smulge din PSD. Acesti oameni au fost trup si suflet alaturi de partidul rosu, care le-a dat tot ce si-au dorit: si ocazia de a capusa institutiile statului si de a-si umple buzunarele, dar si protectia in fata legii.
Ce i-a determinat sa paraseasca locul cald si puturos in care au trait si prosperat 20 de ani fara nici o grija? Raspunsul pe care il vehiculeaza multi, si anume recompensele de tot felul pe care le-au primit sau ar urma sa le primeasca de la presedinte sau partidul de guvernamant, mi se pare incomplet. Asta functioneaza pentru un Nicolicea, dar nu sunt este suficient pentru Serban Mihailescu sau Culita Tarata. Dupa vorba, dupa port, cei doi par niste personaje grotesti, insa ambii au fost si, probabil, continua sa fie piese grele in subteranele politicii si afacerilor de stat Nu sunt niste aventurieri, ci sacali unsi cu toate alifiile, care nu ar fi reusit sa supravietuiasca pana acum fara sa-si calculeze miscarile cu prudenta. Alegerea lor de a schimba tabara, dinspre Iliescu spre Basescu, spune mai multe despre cutremurul care reasaza placile tectonice din politica romaneasca decat toate celelalte dezertari, prezente si viitoare, la un loc.
Sa-l auzi pe Micky "Spaga" – omul care ar fi fost in stare sa se faca una cu peretii Palatului Victoria pentru ca ziaristii sa nu bage de seama ca el invarte Guvernul Nastase pe degete – acordand interviuri despre intentia de a infiinta un nou partid este ceva! Ceva ce merge dincolo de jocuri parlamentare marunte. Ceva ce tine mai degraba de regruparea structurilor de putere in urma victoriei lui Traian Basescu si de regulile stranii carora li se supun chiar si marii sforari ai Romaniei.
In memoriile sale, George Tenet, fostul sef al CIA, scrie ca unul dintre motivele esecului american in Irak este ca oamenii din spatele lui Bush au insistat ca serviciile secrete ale lui Saddam sa fie epurate la sange, pe considerente morale, fiind considerate complicele unui regim criminal. Aceasta decizie, scrie Tenet, cat se poate de nobila, de altfel, a ingreunat enorm misiunea americanilor care se ocupau de administrarea tarii, carora le lipseau informatiile si parghiile de control, si a intarziat tranzitia spre un regim democratic. Fostul sef al CIA concluzioneaza ca mult mai eficienta a fost tactica adoptata in fostele tari comuniste, acolo unde esaloanele doi si trei ale serviciilor secrete au fost folosite temporar pentru reorientarea strategica a institutiilor, dupa care, treptat, au fost inlocuite.
Nici un criminal al Securitatii nu a ajuns si, probabil, nici nu va ajunge sa plateasca vreodata pentru faptele sale. In schimb, serviciile secrete romanesti lucreaza cot la cot cu partenerii lor occidentali.
Nici un lider politic corupt nu a ajuns deocamdata dupa gratii si, daca lucrurile vor continua ca pana acum, nici nu va ajunge. Poate fi pactul cu unii dintre ei sansa ca lucrurile sa se schimbe in viitor si procesul de modernizare a statului sa inceapa cu adevarat? Succesul nu este nicidecum garantat, dar Basescu isi asuma aceasta incercare riscanta.
