Nevoia lor este evidentă încă o dată după publicarea ultimului rînd de stenograme din dosarul Blejnar. Nu sînt deloc de acord cu premierul şi nici cu CSM că nu trebuiau publicate. Trebuiau, ca şi precedentele, şi aş propune ca tot ce discută demnitarii noştri să fie automat făcut public la sfîrşitul anului de acum înainte dacă nu priveşte contraterorismul, NATO, viaţa lor privată şi alte zone de acest gen. La fel propun, şi de ceva vreme, ca toate contractele de stat cu beneficiari şi sume să fie integral publicate, ca şi procedura de achiziţie, la finele fiecărei luni. Nimeni din România nu va evolua dacă nu ştie că în fiecare moment ceea ce face este văzut de toată lumea. Dl. Ponta greşeşte cînd spune că aspectul penal e cel relevant. Nu e. Buna guvernare e făcută dintr-un număr de proceduri de la care noi deviem sistematic. Nu putem criminaliza totul, dar şi unele comportamente nepenale fac rău la fel de mult precum cele penale. Luatul de mită nu e mai rău decît distribuirea discreţionară de fonduri publice către rude sau partid, care nu e pedepsită legal. Numirea unor incompetenţi în poziţii publice calcă principiile de merit şi procedurile stabilite prin regulamente. Intervenţiile unora care vin să bea o cafea vizează de regulă călcarea unor reguli, şi de asta vrem să ştim cu cine bea primul ministru cafele la guvern. Dar să le iau la rînd mai sistematic.
Încep cu dl. Blejnar. Stenogramele privitoare la el arată că nici un fel de proceduri de numire şi evaluare obiectivă nu existau şi nu erau respectate, totul fiind la maxima discreţie şi fiscul fiind condus ca o firmă privată, cu baronii locali şi miniştri fiind un fel de acţionari care dădeau la orice oră telefoane de intervenţie iar controalele nu erau conduse de inspector, ci controlate şi folosite politic. Aşa o fi fost şi înainte de dl Blejnar, nu ştiu- astea sînt primele dovezi pe care le avem, şi ele arată încălcarea sistematică a principiilor pe baza cărora funcţionează un stat modern, Ca să vă dau doar două exemple, articolul 7 (Sectorul public) din Convenţia ONU contra corupţiei spune aşa: 1. Orice stat semnatar …se va strădui să adopte, menţină şi să întărească sistemele de recrutare, angajare, promovare şi demitere a funcţionarilor publici … a) care se bazează pe principiile eficienţei, transparenţei şi unor criterii obiective ca meritul, echitatea şi aptitudinea, şi b) care include proceduri adecvate pentru selecţia şi pregătirea indivizilor pentru poziţii publice considerate special de vulnerabile la corupţie şi rotaţia, unde e posibilă, a unor asemenea persoane în alte poziţii. România nu doar că este printre semnatari, dar procedura de implementare este în curs. În ce curs? Stenogramele ne spun exact cum se petrece toate: oamenii sînt numiţi nu să îşi facă treaba din contract, ci agenda politică. Sînt direct schimbaţi prin intervenţie politică, şi regulile sînt supuse unui tir permament chiar de către autorităţi, sub pretexte patriotice sau de program politic. Într-una din stenograme şeful Vămii Albiţa este ameninţat de către Sorin Blejnar că va răspunde cu funcţia, pentru că nu a reuşit să convingă toţi comisionarii vamali să proceseze gratuit camioanele cu ajutoare trimise în 2010 în Republica Moldova de guvernul român, deci să calce regulile în vigoare. Cei care rezistau opuneau pe bună dreptate argumentul că au şi ei pilele lor, dacă nu mai e pe reguli. Cînd se manifestă o oarecare autonomie a instituţiilor şi nu mai există controlul politic perfect, afacerile, e clar cît de curate, sînt stînjenite şi încep intervenţiile, ca în acest paragraf memorabil.
« Bărbat (presupus om de afaceri, nota mea, AMP): Dar cum puteau să îl instaleze!? Ce ? Am o rugăminte prietenească. Verifică treaba asta că mă simt ca un… şi eu şi cred că şi tu. Scurtcircuitat.
Sorin Blejnar: Nu! Mă simt dobitoc. Eu mă simt dobitoc! (…)
Bărbat: vezi, vezi ce-i acolo! La loc comanda că nu merge aşa! Dă-le naibii! Dacă acuma ne iau alţii capul, ne iau şi ai noştri? »
Aşa e. Trist să îţi ia chiar ai tăi capul ! Ar trebui să adaug că partea penibilă a stenogramelor pentru şeful statului este relaţia el-Udrea şi Udrea-Blejnar, precum şi faptul că acest mod de funcţionare nu poate fi un secret pentru cine e şeful CSAT. Asta e sursa slăbiciunilor, cum scriu aici de cîţiva ani buni, Băsescu personal nu spune nimic incorect în stenograme, dinpotrivă. Dar patronează prin faptul că ştie, că are aceste relaţii, şi că ştie că nu sînt corecte, sau nu ar pretinde că nu are habar cine e Blejnar atunci cînd e întrebat prin talk-showuri. Asta e partea penibilă, că şeful statului a spus că nu-l cunoaşte, cînd traficul între aceste trei persane era intens de fapt, legăturile dintre Blejnar şi dna Udrea erau la „dragule”, şi trebuia să o viziteze la prima oră că după aceea ea se „duce la preşedinte”. Ce să mai spun de faptul că dna Udrea, ca şi dl Ioan Oltean au fost exoneraţi de comisia Momicăi Macovei şi sînt tocmai bune de candidat. Nu contează, că nici Cristi Rădulescu, care nu a fost găsit bun, din cauza unei acţiuni ANI, tot va candida, contra avizului Comisiei de Etică. Bine că dl. Blejnar nu vrea să candideze, că nimic nu l-ar opri, în PDL e văzut ca o victimă politică. Vorba e, azi or sta lucrurile altfel la fisc ? Succesorul, numit de Mihai Răzvan Ungureanu şi păstrat de dl. Ponta, o fi deasupra maşinii de partid, şi capabil să controleze crima organizată ? E fostul şef de cabinet al lui Mihai Tănăsescu, şi încasările la buget ar fi crescut după plecarea dlui Blejnar. Dar supravegherea bună trece primejdia rea.
Celălalt front se deschide la ICR, unde dl. Marga încă explorează în ce direcţie să ducă instituţia. Că veni vorba, nu sînt de acord cu ideea de a da pe banii noştri cărţi româneşti la biblioteci străine, cumpără aceia absolut tot ce au nevoie, verific de 15 ani la Stanford, Harvard, Bodleiana, etc şi au tot ce vor să aibă, dacă nu cumpără operele unora e că nu le vor. În plus, au şi inestimabile volume dinainte de 1989 pe care noi le-am ars şi sper sincer să nu văd numiţi prin diverse posturi ICR pe unii autori ai acelei perioade ale căror infamii le-am citit la Harvard, că la BCU s-au făcut scrum. Dar asta e o paranteză, pînă una alta programul constă în publicarea contractelor ICR. Foarte bine, de acord, dar aş sugera să fie publicate toate şi civilizat, mai ales că ICR a avut bune proceduri, jurii independente, evaluări de tot felul, etc. Dacă există şi contractări directe care nu au trecut prin asemenea proceduri, e de interes public să le vedem, dar nu scurse prin presă, ci pe siteul ICR. Avem proceduri de achiziţie clare şi e simplu de văzut dacă cineva a avut alocări sistematice în afara programelor de evaluare independentă. În prima şedinţă a consiliului ICR din 2005, un organism cu caracter de advisory board, care deci nu lua hotărîri financiare direct, am spus public că ICR va trebui condus cu ideea că într-o zi aceste lucruri vor fi publicate. Stere Gulea şi cu mine am supravieţuit scandalului TVR în 1998 pentru că orice s-ar fi putut publica după noi nu ne incrimina, dimpotrivă, şi pe baza acestei experienţe am făcut acea recomandare. Am văzut oarecare rezistenţă la unii colegi (nu la HRP) şi de atunci m-am hotărît că primul meu mandat va fi şi ultimul, hotărîre comunicată în trenul Philadelphia-DC lui Vladimir Tismăneanu în februarie 2006, cu scopul expres de a preveni orice intervenţii, atunci şi pe viitor, legate de alocări ale ICR. Că sînt martor că nu era în intenţia conducerii ICR să facă favoruri la nimeni, ci să construiască o instituţie cît mai obiectivă, cu limitele pe care le avem toţi cînd e vorba de frontierele unui asemenea demers. Dar viaţa e complicată şi antreprenorii, că sînt primarul din Moraviţa sau omul de cultură, trag de mînecă pe oricine are ceva de dat.
USL are un avantaj că a ajuns la putere şi profită în campania electorală de toate astea, cum profita PDL în 2004-2005. Dar ca să merite voturile cuiva trebuie să facă mult mai mult pentru trasparentizarea unor asemenea activităţi, dacă e să combată sloganul popular cu « aceeaşi mizerie ». Să publice RAAPPS cheltuielile sale de protocol online, dl. Marga pe cele culturale, iar în priveşte numirile şi concursurile cu un singur candidat aştept să primesc un telefon să mă anunţe ca s-a făcut o comisie a societăţii civile de supravegheat numirile şi destituirile din sectorul public. Servesc voluntar, nu e nevoie să-mi plătiţi nici avionul.
