Este enorm de greu sa retraiesti momentele care au urmat dupa incheierea uneia dintre cele mai dramatice si triste partide, cum a fost cea dintre Steaua – Middlesbrough de joi noapte.
Meciul dintre Boro si Steaua nu se poate compara nici cu meciul de la Copenhaga, cand nationala noastra a pierdut in ultimul minut calificarea la Euro 2004… Am revazut, insa, parca tras la indigo acelasi scenariu din partida in care Middlesbrough s-a calificat in semifinala Cupei UEFA, meciul cu elvetienii de la Basel. Nu am banuit nici o clipa ca un asemenea dezastru se poate repeta, iar victima sa fie Steaua. Jucatori desfigurati de durere, prabusiti pe gazon, intr-un hohot de plans general. Antrenorul Cosmin Olaroiu, desfigurat si el. Aproape 2.000 de romani veniti din toate colturile Marii Britanii, care au parasit arena cu lacrimi in ochi si nu pricepeau ce li s-a intamplat favoritilor lor. Tot staff-ul ros-albastrilor, mut de durere si incapabil sa mai lege doua cuvinte. Nu exagerez cu nimic cand spun ca in tribunele stadionului Riverside si-n afara lui era o atmosfera in grupurile de romani pe care o regasesti doar la inmormantare.
Killerul Maccarone
Steaua conducea in minutul 24 cu 2-0. Inscrisesera Dica si Goian si nimic nu parea ca mai poate opri Steaua din drumul ei spre finala. La masa presei incepusera sa curga spre ziarele de acasa reportaje despre marea performanta a Stelei. Aveam tot dreptul sa o facem. In cele 17 meciuri pe care Steaua le-a disputat pana la aceasta ultima confruntare cu formatia engleza, campionii nu primisera decat 4 goluri. La 2-0 pentru echipa noastra, antrenorul Steve McClaren face insa o miscare de maestru si il introduce pe Maccarone in locul lui Southgate. Dupa numai cateva minute, italianul inscrie pentru gazde, dar e 2-1 si scorul nu ne sperie. Dar numele Maccarone nu ne suna prea bine si gandul ne duce spre meciul cu Basel. In teren, probabil ca lucrurile au stat cam tot asa, pentru ca socul a fost mai mare decat trebuia si jocul Stelei se rupe, turnand plumb in picioarele jucatorilor, care uita totul.
Speram ca pauza sa fie un sfetnic bun si ca Olaroiu va reusi sa-si revitalizeze si mobilizeze trupa. Din pacate, Steaua nu se regaseste si joaca din ce in ce mai prost. Vine si golul de 2-2 si totul imbraca echipa noastra in haina disperarii. Vulpoi batran, Steven McClaren simte degringolada si introduce inca doi atacanti. Pericolul se simte si pare iminent. Mai speram, totusi. Middlesbrough mai avea nevoie de doua goluri pentru a ne fura finala. Insistenta gazdelor este letala. Steaua si-a pierdut complet capul. Toti jucatorii par niste novici care nu mai stiu ce sa faca cu mingea si englezii ne executa din nou: e 3-2 in minutul 74! Olaroiu simte pericolul si face trei schimbari in ideea apararii rezultatului. Scoate trei atacanti si introduce trei jucatori defensivi, lasandu-l in fata numai pe Dica. Solutie falimentara pentru ca, cu numai un minut inainte de final, acelasi Maccarone inscrie si aduce calificarea lui Boro in finala.
Lot subtire pentru un razboi atat de mare
Este inutil sa impartim acum echipa in buni si rai, sa-l punem pe Olaroiu la zid si sa-l gasim tap ispasitor. Toata echipa a jucat sub orice critica, incepand cu Carlos si terminand cu Oprita. Miza enorma, poate si sutele de mii de dolari promise de Gigi Becali i-au coplesit enorm pe jucatorii Stelei si le-au inmuiat picioarele. Nu este mai putin adevarat ca Steaua a venit in Anglia cu echipa ciuntita de absentele lui Paraschiv si Nicolita. Steaua are un lot de baza format din 13-14 jucatori, dar nu are aproape nimic pe banca de rezerva. Asa se face ca drumul spre finala Cupei UEFA a fost atacat, in ultimul meci, cu Iacob – jucator care nu a intrat pe gazon de cinci saptamani, ca Olaroiu a apelat la Balan – o eterna rezerva, ca pe banca s-a aflat Simion – jucator care a evoluat in campionat numai doua minute. Extrem de putin fata de ceea ce si-a propus Steaua in acest sezon. Faptul ca ros-albastrii au ajuns unde au ajuns este extraordinar, dar nu poate intari in nici un caz ideea ca se poate continua tot asa.
Sentimentul de tristete ca Steaua nu va evolua in finala Cupei UEFA este acum si mai accentuat, pentru ca s-a dovedit ca se putea ajunge acolo. Acum, chiar si dupa acest meci de pomina, trist si dureros, nu se poate sterge cu buretele performanta de exceptie a Stelei in lunga si dificila ei batalie din Cupa UEFA.