Partenerii care ajung în cabinetul psihologului se plâng fie că sunt neglijaţi şi că nu mai au viaţă sexuală, fie că sunt comparaţi cu părinţii.
Numeroase cupluri ajung la psihoterapeut pentru că nu mai petrec suficient de mult timp împreună din cauza serviciului, iar partenerul neglijat devine foarte frustrat. „Ea se simte neglijată pentru că el este foarte implicat în afacerea proprie, pe care o administrează foarte bine. Este foarte centrat pe muncă. Deşi au un nivel de trai ridicat, ei îi lipseşte ceva. Îi lipseşte el. Alege să nu îi comunice nevoia ei, iar frustrarea creşte: «Nu e niciodată lângă mine», «Nu vorbeşte cu mine»”, exemplifică Marieta Ciuculete, din experienţa de psihoterapeut.
Uneori, unul dintre parteneri simte nevoia să-i demonstreze celuilalt sau lui însuşi cât este de capabil din punct de vedere profesional şi uită să mai fie prezent din punct de vedere afectiv în relaţie. „Alţii sunt furaţi pur şi simplu de profesie prin implicare sau din incapacitatea de a spune «nu» şefului sau colegilor de serviciu. Devin astfel copleşiţi de povara profesională, obosiţi şi fără chef de viaţă”, spune şi psihoterapeutul Corina Ciobanu.
Gelozia pune paie pe foc
Un alt motiv care duce cuplurile la psihoterapeut este gelozia, susţinută sau nu de fapte reale. Conflictele sunt de regulă cauzate de partenerul care are o personalitate cu tendinţe obsesionale şi care interpretează într-o manieră paranoică anumite fapte sau comportamente.
Influenţa stilului de viaţă al familiei fiecărui partener este iarăşi un motiv de conflicte. Ambii vin din fa¬miliile lor cu anumite principii, credinţe şi opinii dobândite în perioada copilăriei, dar şi cu exemplul relaţiilor dintre părinţi, fraţi, bunici, de multe ori cu un caracter disfuncţional. De foarte multe ori se compară partenerul cu mama sau tata şi dezamăgirile pot apărea la constatarea neasemănărilor dintre ei atât fizic, cât şi din punctul de vedere al caracterului. „Sunt frecvente afirmaţiile de tipul «ce gospodină bună este mama, ce bine găteşte» sau «ce atent este tata cu mama, îi aduce flori, îi face cadouri şi o ajută tot timpul». Şi când la toate acestea se adaugă intervenţia efectivă a părinţilor, situaţia devine dramatică”, spune Corina Ciobanu.
Alte cupluri ajung la psiholog atunci când au copii cu probleme de sănătate. „Mama de obicei este copleşită de problemele copiilor, dar şi de cele casnice, putând dezvolta un comportament de respingere a partenerului, iar tatăl poate demisiona din acest rol părăsind cuplul şi familia cu implicarea în relaţii extraconjugale”, spune Corina Ciobanu.
Şanse de succes de 50%
Probleme majore apar şi atunci când există copii din relaţii anterioare, iar cei implicaţi nu reuşesc să formeze o nouă familie. „Cu cât e mai mare copilul, cu atât e mai greu”, punctează psi¬hoterapeutul Alina Zevedei. Infidelitatea, inclusiv cea virtuală, problemele legate de consumul de alcool, violenţa, dependenţa de jocurile de noroc sau neimplicarea în rezolvarea treburilor casnice sunt şi ele cauze de conflicte majore. La acestea se mai adaugă problemele de sănătate mintală ale unuia dintre parteneri, precum anxietatea sau depresia.
În peste 90% din cazuri, femeile sunt cele care au iniţiativa de a merge la psiholog şi de multe ori sunt nevoite să ducă muncă de convingere cu partenerul pentru a merge împreună la terapie. Cele mai multe cupluri vin la psiholog când relaţia se apropie să-şi dea ultima suflare. „S-au spus şi s-au făcut lucruri urâte, care nu mai pot fi retrase. Psihologul e văzut ca un magician, caz în care problemele sunt mai greu de rezolvat”, spune Alina Zevedei.
Alţii vin la psiholog ca să-şi pedepsească partenerul. „Unul dintre parteneri solicită terapie de cuplu deoarece are nevoie de un judecător, imaginându-şi că terapeutul va face dreptate şi-l va pune la punct pe partenerul care se presupune că a greşit. Sunt puţine cuplurile în care ambii parteneri conştientizează problema şi au maturitatea de a defini cauzele”, spune Gyorgy Gaspar, psiholog la Institutul Român de Psihoterapie Integrativă.
Şanse mai mari de a pune relaţia pe picioare o au cei care vin din timp la terapeut, care sunt dispuşi să facă schimbări în stilul de viaţă şi care empatizează cu partenerul. „La congresul de la Istanbul la care am participat, părerea terapeuţilor din lume este că rata succesului este de aproximativ 50%”, spune Gyorgy Gaspar.
Ce-şi reproşează unul altuia
EA: „Obişnuiam să ne distrăm mult, să petrecem în weekend-uri, să avem invitaţi la cină, să mergem la teatru. Acum tot ce îl mai interesează este să se uite la sport”.
EL: „Are impresia că suntem un sac fără fund. Cheltuie, cheltuie, cheltuie. Cumpără tot felul de obiecte inutile: haine, cărţi, chestii de bucătărie”.
EA: „Nu mai este interesat de sex. Vine în pat după ce adorm şi se trezeşte înaintea mea. Ştiu că am pus câteva kilograme după ce am născut, dar…”.
EL: „Nu vrea să mă asculte. Totul trebuie să fie cum vrea ea. Ea are mereu dreptate”.
