29.5 C
București
miercuri, 24 iulie 2024
AcasăSpecialSocietatea realistă franceză faţă-n faţă cu zgârie norii americani

Societatea realistă franceză faţă-n faţă cu zgârie norii americani

La Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) puteţi vedea expoziţia „Empire, State, Building” a grupului de artişti francezi, Société Réaliste.

Grupul a fost creat de Ferenc Gróf şi Jean-Baptiste Naudy în iunie 2004. Lucrează cu designul politic, cu economia experimentală, ergonomia teritorială şi consultanţa în domeniul ingineriei sociale. Schemele de producţie se dezvoltă prin expoziţii, publicaţii şi conferinţe.

După cum se arată pe site-ul MNAC, titlul epoziţiei „Empire, State, Building,” se raportează la trei aspecte ale operei grupului Société Réaliste: În primul rând, „Empire, State, Building” evocă în mod evident faimosul zgârie-nori newyorkez, „constructie/ templu/ monument/ operă de artă” care încă de la finalizarea sa în anul 1931 a fost atât un mit şi o emblemă a Statelor Unite, cât şi o sursă de inspiraţie artistică (de la filmul King Kong al lui Merian C. Cooper/Ernest B. Schoedsack din 1933 la Empire, filmul mut al lui Andy Warhol, din 1964).

În al doilea rând, expoziţia explorează posibilităţile semnelor de punctuaţie care pot fi folosite atât pentru a ordona, cât şi pentru a dezordona un discurs. În sfârşit, atunci când numele mitului este alterat de apariţia virgulelor devine ceva foarte diferit, o grilă care reduce gradul de percepţie al puterii, de la imperiu la clădire, prin stat. Aceste trei perspective reprezintă substratul ultimelor lucrări realizate de Société Réaliste, articulate în jurul a două piese de referinţă: The Fountainhead (2010) şi Culte de l’Humanitée (Cult of She-manity, 2011).

The Fountainhead (2010)

„The Fountainhead” este primul film de lung metraj al grupului Société Réaliste şi are la bază eponimul hollywoodian al lui King Vidor din 1949, la rândul său realizat după best-seller-ul din 1943 al lui Ayn Rand, a cărei încredere în capacitatea pieţei de a produce prosperitate şi respingerea oricărei forme de colectivism au transformat-o în fondatorul obiectivismului filosofic şi politic şi într-un profet al capitalismului contemporan.

Filmul este o odă entuziastă adusă eroului său, arhitectul Howard Roark, un modernist suprem, un Prometean, egoist, falocrat şi promotor important al capitalismului. În refacerea acestui film, Société Réaliste a îndepărtat prin intermediul tehnologiei digitale nu doar sunetul, ci şi personajele din filmul original, rezultatul fiind 111 minute de pure aranjamente arhitecturale, lipsite de naraţiune. Efectul obţinut este o obiectivizare a filmului care este mai mult decât ideologică este o întrepătrundere a locurilor ce constituie mediul politico-economic al fiecărui cetăţean şi al fiecărui spectator. Eliminarea naraţiunii din The Fountainhead dezvăluie substraturile acestuia ţesute din conexiunile dintre capitalism, arhitectură şi modernism, ca un film-palimpsest.

Filmul abordează New York-ul ca pe un Olimp arhitectural al timpurilor moderne şi ca pe întruparea oraşului utopic al lumii financiare, într-o variaţie aproape infinită de medii şi reflecţii. Producţia a fost filmată în întregime în studiourile din Los Angeles. Fără actori sau naraţiune, ceea ce ramâne este reprezentarea gradului de percepţie şi puterea: schiţe, fotografii şi machete de clădiri, privelişti pictate ale Leviathanului metropolitan, acel urbis et orbis imaginat de stat, decorurile de interior şi harta exterioarelor unui imperiu global şi vag, un imperiu al cărei capitală este capitalul.

Cult of She-manity (2011) este ultima colecţie de culori a biroului de trenduri politice Transitioners, creat de Société Réaliste în 2006. După seriile anterioare inspirate de Revoluţia franceză (Bastille Days Collection), utopiile pre-socialiste (Le Producteur collection, 2008) şi revoluţiile europene de la 1848 (London View collection, 2009), Transitioners prezintă ultimele tendinţe, inspirate de ciudatele transformări ale pozitivismului ştiinţific şi politic al lui Auguste Compte într-o religie profundă, odată cu publicarea Catehismului Pozitivist (1852). În timpul ultimilor zece ani ai vieţii sale Compte a condensat ceea ce el numea „religia umanităţii” în încercarea de a realiza o sinteză a diferitelor sale teorii.

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă