23 C
București
luni, 26 septembrie 2022
AcasăSpecialŞmecherul Secureanu │OPINIE

Şmecherul Secureanu │OPINIE

La un post de televiziune, un deţinut de la Codlea spune că nu poţi să fii şmecher dacă nu ai în surtucul vieţii ceva ani de puşcărie.

Epitetul adjectival „băiatul şmecher“ e tot mai des folosit în limba română. Nu numai peste toată puştimea pluteşte apelativul ca o personificare a omului învârtit, chiar şi printre elitele de pradă apare, ca un sconcs al trivialităţii, în limbajul public cu efect de ghilotină.

Tot ce era odată un german cu gusturi rafinate (etimologii susţin că prea uzitatul epitet vine de la schmeker, cuvântul nemţesc care portretiza omul cu simţuri fine) moare şi devine poveste, în aceste vremuri în care dispreţul şi perfidia, aroganţa şi prostia, maleficul şi lăcomia rup cotele de dantelă ale bunului simţ. Trec dincolo de limita penalului. Sunt cadavrele de ciumă din dulapurile sistemului, din care o profitoare ca Oana Bîzgan Gayral apare, precum o boare salvatoare, ţuşti pe lista USR, care se vrea altfel.

Nu despre cât de pricepută e ea la sare, piper, nave şi investiţii vine vorba în şmecheria la care mă refer azi. Graţie unei investigaţii a publicaţiei „Gazeta Sporturilor“ avem modelul Secureanu al ciorditorului de la stat. Ce nume predestinat! Dedulcitul la arginţii publici şi-a tras fireturi de lord şi cupe aurite, visând că poate fi despovărat de trecutul de slugă al familiei şi urcat în poziţii nobile, domnitoare. Numai că domnitul e ca popitul. Pân’ la caterisire. Sau ca la chirurgi, cât „duce“ aţa. 

Managerul Florin Secureanu confunda, până mai ieri, spitalul Malaxa cu budoarul cocotei lui, pe care a poreclit-o Vrăbiuţa. Era cogeamitea managerul. Din poziţia sa de primus inter pares (adică cel mai de sus dintre purtătorii de pantaloni), a semnat zeci de contracte fictive cu o firmă de bijuterii, pentru a fi în graţiile iubitei. Chipurile, a dat la curăţat bisturiele şi a achitat sume astronomice. În fapt şi în drept, i-a luat belissimei giuvaieuri fine, asta când nu-i deconta facturile de mobil, mai mari decât China Deng-xiaopinistă.

Mai mult, ridica 2.000-3.000 de lei/zi ca deconturi pe o firmă fictivă. Nu era şmecher gagiul? Până într-o zi, când angajatele aşezământului secureanului de „bune moravuri“ au spus „destul!“. Birocratele cu simţuri bugetare i-au încheiat, cât un lătrat de veveriţă, olimpiana ascensiune şmecherului cutezător prin „mecanismele reîncarnării“. Darea lui în gât nu e decât darea în plată către justiţie. Denunţul e cât o radiografie a unui sistem managerial aflat în metastază.

Secureanu e luptător al Revoluţiei române cu drepturi depline, adică scutit de taxe, are un nume predestinat, e mare guvernator al Ordinului de Malta, se închină la Marele Orient, e iubitor de june şi mare chirurg fără ore de operaţie, cu bugetul public la portofel, spilcuit ca o paiaţă, dar cu injuria de birjar pe gura plină, cu trofee aurii de iarmaroc – iată profilul directorului spitalului donat de familia industriaşului Malaxa pentru bucureşteni. Pe ce gură de rechin a ajuns averea marelui industriaş care a dat de mâncare la jumătate de Bucureşti.  

Celebrul spion american Darren White avea să portretizeze răul societăţii române: „5% din populaţia bogată din România îi pasă numai de ea însăşi. În timp ce 95% din cetăţenii muncitori ai României, care respectă legea, se luptă să trăiască de la o zi la alta. Iar acei 5% sunt politicieni şi corporatişti care trăiesc din ceea ce putem numi roadele unei crime (am putea adăuga şi sistemul managementului medical). Trăiesc printr-un stil de viaţă corupt. Filosofia lor de viaţă e că singurul lucru corect e să se descurce, iar singurul lucru greşit e să fie prinşi. E ca o a unsprezecea poruncă: «Să nu fii prins!»“.

Nu ştiu câte rapoarte o fi adresat CIA infiltratul în sferele de domnie româneşti, dar putreziciunea managementului sanitar ar fi trebuit să fie „above the line“. Dincolo de orice MCV-uri şi de disclaimer-uri oficiale.

În zadar primarul general al Capitalei, Gabriela Firea, i-a luat prin semnătură dreptul la ştampilă. Secureanu devine nume propriu al unei convulsii spastice a adormirii sistemului, în cea mai haină nibelungă noapte a ciorditului de la stat.

Fie cu Secureanu, fie cu Narcis Copcă sau alţi năimiţi pe latifundiile statului, boala sistemică e recidivantă. Fără procurori chirurgi care să taie în carne vie, directocraţia îşi scoate alte tentacule, precum caracatiţa din film. Te ia în braţe şi când moare. Ce vorbeşti despre transplant de plămâni? De-a dreptul te sufocă. Nici nu mai ajungi la nosocomiale.

Sabina Fati, în minunata sa carte de călătorii prin cenuşa vechilor imperii de la Răsărit, „Ocolul Mării Negre în 90 de zile“, apărută recent la Humanitas, ne reaminteşte cum, pe la 1300, Ginghis Han folosea „arme biologice“ împotriva genovezilor din Kaffa, o localitate-port la Marea Neagră, azi în Crimeea ocupată de Rusia. Catapulta cadavrele unor mongoli care au murit de ciumă peste forturile cetăţii. Oraşul a rezistat, dar cumplita boală a călătorit, pe una dintre galere, până în Europa, unde a omorât mai bine de jumătate din populaţie în chinuri îngrozitoare.

Eu nu înţeleg de ce sistemele de forţă ale statului nu chiuretează ginecologic fetusurile moarte ale Securenilor din managementul public. Adevărate ciume bubonice. Căutaţi fotografia aurită a Vrăbiuţei cu Secureanu şi vă daţi seama cum şi-au bătut joc de voi! 

Secureanu s-a îmbogăţit din sistemul medical. Liberalul Buşoi, la fel. Ionac, fostul director al Spitalului Judeţean Timiş, duce o viaţă tihnită, nu lihnită. Ce-i leagă pe cei trei? Frăţia inelelor? Cobiliţele gnomilor? Plasa de păianjen transpartinică? Nu. Toţi sunt cavaleri ai Ordinului de Malta.

Cred că tot sistemul trebuie nu numai ars între coloane, ci şi dat la şoarecii templului numit reeducare prin temniţă.

Securenii să lase spadele din cui şi să li se lege mâinile de cătuşe. Doar aşa putem vindeca sistemul bolnav al sănătăţii publice.

Ne întrebăm: de ce ne pleacă medicii? Iată un prim răspuns. Corpul de elită s-a cam săturat de şmecheriile personajelor groteşti, unite cu Roma, Malta, Aiud sau Jilava. Vorba deţinutului din Codlea, nu poţi să fii şmecher dacă nu aduni câţiva ani de puşcărie. Dar oare DNA e interesată să cureţe sistemul? Sau rechinii sunt prea înstelaţi și ocrotiţi de Malte sau Yalte coprofage?

Chiar dacă sunt cu obedienţe şi la Marea Unitate pot fi scoşi la apel şi daţi la câini.

Marius Ghilezan
Marius Ghilezanhttp://mariusghilezan.ro/
Marius Ghilezan scrie la “România liberă” din anul 1991. Este reporterul care i-a deconspirat pe celebrul Căpitan Soare, pe Omul Negru de la Rahova, pe Aurel Moiș, “călăul din Christian Tell,” fost torționar comunist, care a trimis șapte țărani din Apateu la moarte, pentru că au refuzat să intre în colectiv. A publicat celebrele stenograme ale întâlnirii lui Mihail Gorbaciov cu Nicolae Ceaușescu. A fost primul jurnalist român post-decembrist care a stat de vorbă cu președintele SUA. Este autorul a nouă cărți.
Cele mai citite

Putin provoacă NATO

De ce se face atâta tămbălău în urma referendumurilor din provinciile Lugansk, Doneţk, Herson şi Zaporojie, teritorii care au o suprafață cumulată de mai...

Președinții PSD și PNL, Ciolacu și Ciucă, fac împreună o vizită în Japonia

Doi oficiali români de rang înalt, Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, fac, împreună, o vizită în Japonia. Marcel Ciolacu este președinte PSD și al Camerei...

Exit Poll: Extrema dreaptă din Italia, condusă de Meloni, câștigă alegerile

O alianță de dreapta condusă de partidul “Frații Italiei”, la cârma căruia se află Giorgia Meloni, a obținut o majoritate clară în viitorul parlament,...
Ultima oră
Pe aceeași temă