Traian Băsescu pare abandonat de liderii partidului său în această perioadă în care mulţimea îi vrea capul, opoziţia fotoliul prezidenţial, iar televiziunile prietene şi duşmane îl terfelesc deopotrivă. Preşedintele mai are însă de jucat o repriză, fiindcă ştie cine sunt cei ce-şi doresc o iarna românească , după modelul primăverii arabe
După începerea protestelor liderii marcanţi ai PDL au rămas în expectativă, cu excepţia premierului, care era obligat prin natura funcţiei să reacţioneze. Fie partidul nu a avut o strategie de răspuns la manifestaţiile din ţară, fie cei care se ocupă de strategii au fost depăşiţi de situaţie, fie apărarea lui Traian Băsescu a devenit o corvoadă dezagreabilă pentru liderii de seamă ai PDL. Elena Udrea, mesagera preferată a preşedintelui s-a ascuns în aceste zile în care asocierea cu Traian Băsescu nu-i mai poate aduce nici un beneficiu, la fel şi Theodor Baconschi, ministrul de externe, pe care mizase la un moment dat ca successor, actualul şef de stat şi care în nopţile violente din Bucureşti posta pe internet observaţii despre tipologiile mulţimilor. Nici Roberta Anastase, împinsă de Traian Băsescu într-un fotoliu prea mare pentru ea, cel de preşedinte al Camerei Deputaţilor, nu a făcut vre-un pas în public şi nici chiar Vasile Blaga care printr-o reconciliere fericită a ajuns al doilea om în stat nu s-a gândit că în momente de criză tăcerea ar putea să nu fie cel mai bun răspuns. Relaţiile lor contemplative cu mulţimea dau o senzaţie de ambiguitate asupra legăturilor pe care le au cu preşedintele, dar şi asupra capacităţii lor de a-şi administra viitorul politic.
Traian Băsescu se uită la televizor şi vede că este singur, nu din cauza oamenilor care-l huiduie, ci mai degrabă fiindcă a fost abandonat de cei pe care se baza: personaje influente din PDL şi UNPR, inalţi funcţionari, dar poate şi reprezentanţi ai serviciilor secrete. Preşedintele ştie însă că partida nu e pierdută definitiv, fiindcă protestele zilnice sunt frecventate de prea puţini oameni, din care doar o minoritate este pe cont propriu, în vreme ce destui sunt tocmiţi: unii de paritdele din opoziţie, alţii prin intermediul galeriilor de fotbal, care sunt puse în slujba unor interese, dincolo de fanatismul lor cotidian. În spatele celor naïvi, idealişti şi indignaţi se ascund, dorinţele opoziţiei de a ajunge mai repede la putere, frustrările duşmanilor personali ai preşedintelui, care ar face orice pentru a-l elimina, dar şi nemulţumirile de milioane de euro ale „băieţilor deştepţi”, care se simt prigoniţi, după ce Traian Băsescu a cerut sprijinul UE pentru a-i pune la colţ şi după ce au început unele anchete ale procurorilor anticorupţie împotriva lor.
O derapare a României sub impulsul străzii le-ar fi de folos doar băieţilor deştepţi din toate domeniile, care pot profita de situaţiile incerte. USL, deşi contabilizează nemulţumirile la adresa puterii a pierdut ocazia de a se asocia cu mulţimea, fiindcă liderii ei n-au avut inspiraţia să stea în stradă lângă protestatari şi să-şi asume toate riscurile de acolo încă din prima zi, în schimb PSD şi PNL pot profita de mişările de stradă pentru a obţine alegeri anticipate. Presiunea maselor face în acest fel imposibil sacrificul ritualic al premierului Boc, prin care s-ar fi detensionat lucrurile, fiindcă înlocuirea lui deschide inevitabil calea anticipatelor, iar sub bruiajul sloganurilor şi al televizoarelor, UNPR şi UDMR sunt tentate să treacă de partea opoziţiei, ceea ce ar face ca PDL să piardă avantajul unui scrutin comasat.
O iarnă românească, după modelul primăverii arabe nu poate avea loc doar pe seama spontaneităţii şi anduranţei protestatarilor, fără intervenţia profesioniştilor aflaţi în spatele USL şi a capacităţii lor de a mobiliza strada. Numai că România nu mai este o ţară a revoluţiilor, cel puţin câtă vreme are susţinerea Occidentului.
