Silviu Prigoană: „Vreau să fiu primar pentru mine şi familia mea”

Silviu Prigoană crede că se pricepe la administraţie mai bine decât politologul Cristian Preda, a cărui excludere din partid a cerut-o săptămâna trecută, şi nu se teme că şi-a îndepărtat în acest fel electoratul educat din Bucureşti, fiindcă pentru acesta a pregătit un program separat de refacere a vechilor construcţii din Capitală.

Prigoană declară că oricine va face o replică a unei case de patrimoniu va fi scutit de impozite şi taxe toată viaţa. Capitala pe care o are ca model este Praga, fiindcă e „curată şi bine conservată” şi nu are câini vagabonzi. Silviu Prigoană declară că, dacă în şase luni de la preluarea funcţiei de primar general va mai fi vreo haită de câini în Bucureşti, îşi va da demisia. Pe de altă parte, deputatul PDL este de părere că scandalurile i-au făcut bine, de aceea le-a şi transformat în marketing. „A fost diabolic”, explică Prigoană felul în care şi-a expus la televiziuni divergenţele cu soţia sa, precizând însă că nu-i pare rău. Lozinca sub care candidează pare să fie legată de acelaşi mod de a face politică: „Vreau să fiu primar pentru mine şi familia mea”.

Nominalizarea candidaturii dvs. a declanşat un scandal privind valorile pe care mizează PDL: deputatul Silviu Prigoană vs ­europarlamentarul Cristian Preda, profesor universitar şi un foarte cunoscut politolog. Aţi greşit când aţi cerut excluderea lui Preda?

Silviu Prigoană: E un subiect închis din punctul meu de vedere.

Este închis pentru că liderii PDL au cerut excluderea lui la ­cererea dvs.

Silviu Prigoană: Eu mi-am făcut datoria de membru şi am urmat toate procedurile cerute de statut, nimic altceva.  

Dincolo de faptul că partidul este pe cale să renunţe la unul dintre cei mai titraţi membri ai săi, e bine ca înainte de ­campania electorală să creaţi astfel de tensiuni?

Silviu Prigoană: Niciodată nu e bine să creezi tensiuni, dar cred că fiecare trebuie să-şi ştie locul: nu mi se pare normal să faci parte dintr-o organizaţie pe care nu faci decât să o denigrezi. 

Dacă va fi dat, în cele din urmă, afară din PDL, socotiţi că e o ­pierdere pentru partid?

Silviu Prigoană: Bineînţeles că e o pierdere, orice plecare e o pierdere.  

Înainte de a cere excluderea lui Cristian Preda, aţi vorbit cu el?

Silviu Prigoană: Nu, de fapt n-am vorbit cu el aproape niciodată, poate de două ori, pe holuri. 

Şi acum, n-aţi fost interesat să aflaţi de ce are altă părere?

Silviu Prigoană: Nu, n-am ce vorbi cu el.  

Acum zece zile, s-ar putea spune că şi dvs. aţi încălcat procedurile interne de partid atunci când aţi anunţat că sunteţi gata să candidaţi pentru USL sau pentru UDMR.

Silviu Prigoană: Eu am spus că voi candida ca independent, dacă nu voi fi desemnat de PDL, mai ales că eu m-am retras din cursa internă după ce au început criticile unor membri PDL formulate pe bloguri şi diverse site-uri.  

Dar de ce sunteţi mai bun decât Cristian Preda?

Silviu Prigoană: Nu sunt mai bun sau mai rău, dar sondajele au arătat o ierarhie dată de alegători, iar competiţia era pentru administraţie, nu pentru politică.  

Şi în domeniul administraţiei vă consideraţi mai competent decât Preda?

Silviu Prigoană: Da, 20 de ani am lucrat cu administraţiile publice locale. 

Prin firmele dvs. de salubritate?

Silviu Prigoană: Nu numai, şi prin firmele mele de soft, prin societăţile media pe care le-am avut. 

Cu firmele dvs. de salubritate aţi lucrat cu mai mulţi primari. Şi cu Traian Băsescu?

Silviu Prigoană: Da, vreme de şase ani.  

Aţi avut contracte cu Primăria Generală?

Silviu Prigoană: Da, dar şi cu alte sectoare. Dacă vă aduceţi aminte, acum trei-patru ani, când firma mea se ocupa de sectorul 3, curăţenia şi spaţiile verzi au dus la creşterea preţurilor apartamentelor în această zonă.

Cu Traian Băsescu aveaţi o relaţie personală directă, dincolo de relaţia contractuală?

Silviu Prigoană: Ne vedeam o dată-de două ori pe săptămână în toţi aceşti ani, de exemplu împreună cu Traian Băsescu am desfiinţat toate buticurile din spaţiul public. 

Aţi fost deci într-o relaţie de amiciţie cu Traian Băsescu?

Silviu Prigoană: Sunt şi azi într-o relaţie de amiciţie, doar că acum el se ocupă de alte probleme şi ne-am mai văzut doar în Parlament.

Dar înainte să vă hotărâţi să candidaţi aţi vorbit cu preşedintele Băsescu?

Silviu Prigoană: Nu, contactarea preşedintelui e dificilă, şi apoi candidatura e problema mea şi a partidului, pe care l-am anunţat de acum şapte luni că vreau să intru în cursa pentru Primăria Generală, tocmai pentru a evita discuţiile şi a nu avea surpriza să nu fiu inclus în sondajele de opinie care s-au făcut. Când eşti într-un partid trebuie să ceri, fiindcă altfel nu ţi se oferă nimic.  

Şi de ce a durat atât de mult, nu credeţi că intraţi prea târziu în competiţia pentru Bucureşti?

Silviu Prigoană: Nu. A fost nevoie de studii sociologice serioase. Dvs. de ce credeţi că USL nu are candidat propriu, fiindcă cercetările au arătat că nici unul dintre oamenii PSD sau PNL nu aveau şanse în faţa lui ­Oprescu.

Nici dvs. nu vă apropiaţi prea mult de procentele lui Oprescu.

Silviu Prigoană: Eu plec cu nişte procente fabuloase. 

Ce înseamnă fabuloase?

Silviu Prigoană: 22-26 la sută. 

Faţă de Sorin Oprescu, nu e prea mult.

Silviu Prigoană: 54 la sută are, dar eu ştiu ce înseamnă trendul crescător în politică.  

Şi atunci, cum vă imaginaţi, pe fondul descrescător al PDL, că l-aţi putea bate pe Sorin ­Oprescu?

Silviu Prigoană: Cu programul pe care îl am.  

Pe ce fel de electorat vă bazaţi acum, după ce aţi declarat război intelectualilor?

Silviu Prigoană: Eu nu am declarat război nimănui, presa a inoculat această idee, că eu aş avea o problemă cu intelectualii, dar eu nu am nici o problemă cu nimeni.  

Cum veţi putea cuceri electoratul educat, cel care l-ar fi preferat pe Cristian Preda?

Silviu Prigoană: De exemplu în programul meu mă ocup serios de reconstrucţia clădirilor vechi şi de patrimoniu. Chiar eu am cumpărat un monument şi l-am salvat, o casă construită la începutul secolului trecut, pe care o firmă vroia să o cumpere ca să o demoleze şi să facă în loc un bloc.

Ce faceţi cu Piaţa Buzeşti, cu ­Hala Matache?

Silviu Prigoană: Se pot reconstrui; toate clădirile de patrimoniu, dar şi cele care au o arhitectură specială trebuie mutate, iar acest lucru se poate face. Aş vrea, în plus, să fac un catalog al tuturor clădirilor care au fost demolate în regimul trecut, dar şi al celor care au fost distruse ulterior sau al celor în care au trăit oameni importanţi ai României, iar cine va dori să construiască o replică a unei clădiri din acest catalog va primi sprijin din partea Primăriei Bucureştiului. În Amsterdam, aproape jumătate din clădirile care par vechi sunt doar replici, construcţii noi. Aşa aş vrea să reconstruiesc şi eu vechiul Bucureşti.  

Cum vor fi sprijiniţi cei care vor să facă replici?

Silviu Prigoană: Să nu plătească niciodată impozite pe clădirea res­pectivă.  

Şi cu faţadele caselor care se repară sau se construiesc fără să ţină cont de peisajul urbanistic înconjurător ce faceţi? 

Silviu Prigoană: Avem o lege care nu se aplică şi care spune că faţada clădirilor este asimilată domeniului public, trebuie doar pusă în aplicare. Uitaţi-vă cum arată toată zona Universităţii. Nu poţi să laşi în centrul Capitalei monumente pline de grafitti, administratorii clădirilor trebuie să-şi facă treaba, la fel şi Jandarmeria, şi Poliţia. 

Aţi spus că în 6 luni veţi putea strânge toţi câinii vagabonzi din Bucureşti. Dacă nu reuşiţi, vă daţi demisia?

Silviu Prigoană: Nu am cum să nu reuşesc, dar dacă totuşi mai rămân doi câini pe stradă din cei 60 de mii, cred că totuşi va fi un succes, dar haite nu vor mai exista. Dacă va mai exista vreo haită îmi dau demisia.

Spuneţi că strângerea câinilor vagabonzi este pe primul loc, refacerea vechiului Bucureşti pe ce loc este?

Silviu Prigoană: Toate sunt pe ­primul loc şi toate trebuie făcute simultan, inclusiv catalogul virtual al clădirilor importante, dar şi anveloparea blocurilor, fiindcă factura la întreţinere poate scădea cu 30 la sută cu eforturi minime. 

De când îl cunoaşteţi pe Sorin Oprescu? 

Silviu Prigoană: Cam de 15 ani.  

Aţi colaborat cu el?

Silviu Prigoană: Nu, suntem amici, era viceprimar în perioada în care Traian Băsescu era primarul general. Ne cunoaştem de mult şi am avut o mulţime de discuţii până acum.  

Aţi lucrat cu firmele dvs. de salubritate şi cu Sorin Oprescu?

Silviu Prigoană: Nu, pentru că de doi ani de zile eu nu mai am nici o companie în portofoliu, le-am vândut pe toate.  

Nu puteaţi să le daţi în ­administrare?

Silviu Prigoană: Nu, cred că e bine ca apele să fie despărţite, pentru a nu exista suspiciuni.  

Şi din ce trăiţi, din leafa de deputat sau din economii?

Silviu Prigoană: Din drepturi intelectuale, din invenţii înregistrate la OSIM. 

Ce fel de invenţii? 

Silviu Prigoană: De exemplu ultima înregistrare a fost un sistem de colectare a deşeurilor subterane.  

Şi cine a cumpărat acest brevet? 

Silviu Prigoană: Sunt patru firme care sunt interesate, din Irak, din Ucraina, din România.  

Şi e vreuna dintre aceste firme care a cumpărat sistemul dvs.? 

Silviu Prigoană: Eu nu le vând brevetul, eu le dau doar dreptul la folosire şi două companii au achiziţionat sistemul, dar nu vă pot da detalii, fiindcă tranzacţiile sunt confidenţiale.  

Când aţi discutat ultima oară cu Sorin Oprescu? 

Silviu Prigoană: La botezul copilului meu şi apoi la un comandament de deszăpezire.  

De ce v-ar bănui Traian Băsescu de blat cu Sorin Oprescu?

Silviu Prigoană: Nu cred că ar fi spus aşa ceva.  

De ce buget aţi avea nevoie la ­Primăria Generală pentru a ­începe principalele dvs. ­proiecte? 

Silviu Prigoană: Nimic în plus faţă de bugetul pe anul acesta, fiindcă aş lucra în parteneriat public-privat, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru anveloparea blocurilor aş folosi fonduri europene. Europa îţi dă bani pentru orice, trebuie doar să fii în stare să scrii un proiect.  

Şi fostul premier, şi actualul au fluturat astfel de proiecte, dar deocamdată nu se vede nimic. 

Silviu Prigoană: Fiecare să răspundă pentru ce a fluturat, eu răspund pentru ceea ce flutur eu.  

Ce model de capitală aţi vrea să aplicaţi în Bucureşti?

Silviu Prigoană: Praga este un oraş foarte bine conservat şi extrem de curat.  

E o problemă pentru PDL şi pentru dvs., în campanie pentru Primăria Bucureştiului, că pleacă tot mai mulţi oameni din partid? 

Silviu Prigoană: Nu, bucureştenii sunt interesaţi de problemele din proximitatea lor, nu de Frunzăverde: vor să nu mai fie muşcaţi de ­câini, vor să fie curăţenie, vor să ­aibă locuri de parcare.  

De ce v-ar crede că puteţi rezolva aceste chestiuni?

Silviu Prigoană: Fiindcă în sectorul 3, acolo unde m-am ocupat de aceste locuri, de exemplu, firma care ridica maşinile parcate prost a trebuit să se desfiinţeze, din lipsă de activitate.  

Şi în cât timp credeţi că aţi putea rezolva problemele de parcare în Bucureşti? 

Silviu Prigoană: Doi ani, iar în­tr-un an aş putea pune în aplicare un management de trafic prin care mijloacele de transport în comun să fie interconectate, iar autobuzele şi troleibuzele să meargă pe propria lor bandă.  

Vă avantajează faptul că sunteţi cunoscut mai mult din revistele de scandal decât din Parlament? 

Silviu Prigoană: Mă avantajează, nu e vorba doar de presa de scandal, ci şi de cea mondenă. M-a ajutat foarte mult povestea mea de dragoste, în care mulţi cetăţeni se regăseau, fiindcă nu există familie fără divergenţe. Faptul că eu am făcut publică această poveste de dragoste poate i-a ajutat pe unii.  

Vreţi să spuneţi că v-aţi făcut marketing din relaţia cu soţia dvs.?  

Silviu Prigoană: Da, e adevărat că a fost diabolic din partea mea să folosesc familia pentru marketing, dar asta a fost şi nu regret.  

Dacă nu reuşiţi să câştigaţi Primăria Capitalei, ieşiţi din ­politică?

Silviu Prigoană: Nu, eu am avut până la 49 de ani, câţi am acum, atâtea necazuri şi împliniri încât nimic nu mă mai poate descuraja; la 20 de ani mi-am pierdut un picior într-un accident de muncă, la 32 de ani mi-am îngropat prima soţie, la 46 de ani mi-am îngropat un copil. Pe mine nu mă mai poate surprinde nimic şi nu mă poate descuraja nimic. Sunt pregătit pentru orice, dar eu vreau să fiu primar pentru mine şi familia mea.