De la Tratatul de la Nisa incoace, liderii europeni se straduiesc sa gaseasca un raspuns acceptabil la o intrebare aparent simpla: "Ce este Europa?". S-ar putea, insa, ca obiectul de definit sa lipseasca.
Joia trecuta, la Bruxelles, liderii UE s-au certat pe marginea asa-numitei "Declaratii de la Berlin", textul care pe 25 martie va fi citit in capitala germana pentru a celebra jubileul Uniunii Europene. Disputele diplomatice in jurul acestei declaratii care ar trebui sa vorbeasca despre "valorile" Europei sunt in ele insele o dovada ca europenii nu pot cadea de acord asupra a ce anume sunt aceste valori. Franta, de exemplu, vrea sa mentioneze dimensiunea sociala, Polonia vrea sa fie evocate traditia crestina si opresiunea comunista. Germania vrea sa invie Tratatul Constitutional, britanicii si cehii nici nu vor sa auda de asa ceva, iar francezii si olandezii, care au ingropat Constitutia prin referendum, nu pot.
Revista The Economist remarca intr-un articol ca, geopolitic, Europa nu inseamna nimic, de vreme ce din UE lipsesc Elvetia si Norvegia, din Organizatia pentru Securitate si Cooperare in Europa fac parte Statele Unite si Canada, iar Banca pentru Reconstructie si Dezvoltare in Europa acopera Turkmenistanul si Mongolia. Cat priveste valorile, "democratia" si drepturile omului sunt traditii relativ recente, avand in vedere trecutul totalitar. Daca european inseamna "tolerant", "modern" sau "civilizat", atunci sunt o gramada de europeni care sunt orice altceva.
Din punctul acesta de vedere, se poate spune ca Noua Zeelanda si Canada sunt mai "europene" decat Balcanii sau Belarus. Mai mult, se intreaba autorul, "este Vladivostokul un oras european la Pacific si Tirana un oras levantin in inima Europei?" Cand Turcia va adera la UE, atunci vom putea spune cu certitudine ca Europa nu exista.
