Giovanni Sartori este profesor italian de filozofie moderna, stiinte sociale si sociologie, unul dintre cei mai faimosi, preda la universitati ca Harvard, Stanford, Yale, este editorialist la Corriere della Sera si una dintre cele mai importante si inteligente voci in dezbaterile culturale ale momentului. In eseul de fata, foarte polemic, Sartori analizeaza situatia tarilor europene fata cu fenomenul migratiei, un fenomen tot mai extins si care a generat, daca ne gandim doar la cazurile Frantei si Marii Britanii, tot mai multe probleme si chiar conflicte violente. Rafuiala principala Sartori o are cu multiculturalismul, o politica culturala care a stimulat dreptul la diferenta cu orice pret si pe care eseistul o face praf in cateva capitole ce merg direct si fara concesii la esenta problemei. Multiculturalismul este caracterizat drept agresiv, secesionist si intolerant, stimuland "tribalizarea culturala", iar Sartori il denunta ca fiind de fapt o ideologie rasista de sorginte marxista, "inlocuind lupta de clasa anticapitalista, pe care au pierdut-o, cu o lupta culturala antiestablishment menit sa-i coalizeze", care pune accent pe separatie in detrimentul integrarii. Prin opozitie, pluralismul este afirmat ca o politica ce propune, mai intai, un set de valori proprii si care abia apoi este toleranta, o toleranta bazata pe reciprocitate si care are limitele ei: "Nu suntem obligati sa toleram comportamentele care ne provoaca daune sau nedreptati. Fiind toleranti fata de ceilalti, ne asteptam, la randul nostru, sa fim tolerati". Daca pluralismul favorizeaza asimilarea valorilor, coagularea si, in cele din urma, integrarea, multiculturalismul afirma "diferenta" cu orice pret, multiplicarea diversitatii si "ghetoizarea". Sartori propune o politica a migratiei mai restrictiva: incetatenirea nu duce la integrare, ci dimpotriva, starnite de multiculturalism, comunitatile configurate in "ghetouri" isi revendica drepturile propriilor identitati cultural-religioase, "sfarsind prin asaltarea nativilor". Sartori avertizeaza in acest eseu, scris inainte de atentatele teroriste si de conflictele din Paris, ca "proiectul multiculturalismului este exploziv". Eseul este astfel imbogatit cu un capitol dedicat migratiei islamice, ce ridica intrebari fundamentale: se poate occidentaliza imigrantul islamic, poate el adopta valorile societatii in care alege sa traiasca si se poate integra? Sartori arata, pornind de la o analiza a trasaturilor si a valorilor promovate de Islam (cuvantul inseamna "abandon" in bratele vointei divine), ca acest lucru este foarte dificil: "Evreii, indienii, asiaticii apartin unor culturi articulate si flexibile, capabile sa gaseasca un echilibru intre pastrarea traditiilor si deschiderea respectiva. Islamul nu poseda aceasta flexibilitate si nici n-o incurajeaza. Primul val de imigranti islamici nu are aptitudinea si nici dorinta de integrare". Solutia ar fi in sistemul de educatie care ar trebui sa-l familiarizeze pe imigrant cu valorile libertatii individuale, a institutiilor democratice si laicitatii societatii intelese ca separatie intre stat si Biserica. Dar aceasta este o politica antimulticulturala. si o luam de la capat.
Giovanni Sartori, "Pluralism vs Multiculturalism. Ce facem cu strainii?", traducere de Geo Vasile, Editura Humanitas, 2007, 17,99 lei
Pentru ca tot am abandonat aceasta saptamana literatura pentru eseurile de idei, iata Biblia feminismului, publicata in 1970 si in care Germaine Greer, pornind de la premisa ca eliberarea sexuala este esentiala pentru emanciparea femeii, abordeaza si incorporeaza intr-un vast comentariu social temele diferentei biologice (capitolele se intituleaza "Rotunjimile", "Parul", "Uterul pacatos"), psihologice si sociale dintre femei si barbati, denuntand prejudecati si mituri ("Mitul clasei de mijloc despre dragoste si casatorie") cu exemple desprinse din literatura, istorie, cultura populara.
Germaine Greer, "Femeia eunuc", traducere de Sanda Aronescu, Editura Curtea Veche, 2007, 24 lei