Scriitorii fac un apel la Preşedinţie, Guvern şi Primăria Capitalei să cumpere Casa Monteoru

Mai mulţi scriitori, între care Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Nora Iuga şi Mihai Şora, fac un apel la Preşedinţie, Guvern şi Primăria Capitalei să cumpere Casa Monteoru, fostul sediu al USR, care a fost restituit recent moştenitorilor familiei Monteoru, scrie Mediafax.

Tribunalul Bucureşti a decis, în aprilie 2010, ca sediul Uniunii Scriitorilor din România (USR) – Casa Monteoru să fie restituit în natură moştenitorilor familiei Monteoru, respectiv Ioana Angelescu şi mama sa, Nora-Geta Angelescu Monteoru. Casa Monteoru, situată pe Calea Victoriei nr. 115 din Bucureşti, este clasată ca monument istoric de interes naţional în Lista Monumentelor Istorice din România.

Decizia Tribunalului a fost atacată la Curtea de Apel Bucureşti. Pe 1 februarie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a respins recursul ca nefondat, decizia fiind irevocabilă. Astfel, până pe 15 aprilie 2013, Uniunea Scriitorilor trebuia să evacueze Casa Monteoru, lucru care deja s-a întâmplat. Potrivit unui anunţ de pe site-ul USR, începând din 30 martie, uniunea are sediul în clădirea din spatele Casei Vernescu, tot pe Calea Victoriei, dar la nr. 133.

Citeşte şi Uniunea Scriitorilor, EVACUATĂ din sediul din Bucureşti

În acest context, pe site-ul Uniunii Scriitorilor din România a fost postat, joi, un document intitulat „Apel pentru Casa Monteoru”, în care mai mulţi scriitori atenţionează autorităţile statului că imobilul Casa Monteoru este în pericol să dispară şi solicită Preşedinţiei, Guvernului şi Primăriei Capitalei să facă demersuri pentru răscumpărarea clădirii de la actualii proprietari.

„O clădire cu profunde semnificaţii culturale din centrul Bucureştiului va dispărea, începând cu data de 15 aprilie a.c., din circuitul public. Casa Monteoru s-a numit cândva Casa Scriitorilor «Mihail Sadoveanu» şi a găzduit întâlniri ale scriitorilor de primă mărime, întâlniri cu mari personalităţi ale literaturii universale, premianţi Nobel. Umbrele marilor scriitori români Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Marin Preda, Nichita Stănescu şi câţi alţii se întâlnesc aici, în Sala Oglinzilor şi în holul monumental al acestei case, cu nume celebre ale literaturii universale, care le-au trecut pragul, precum: Umberto Eco, Pablo Neruda, Mario Vargas Llosa, Günther Grass, Saul Bellow şi mulţi alţii”, se spune în documentul „Apel pentru Casa Monteoru”.

În document se mai spune că în Casa Monteoru s-au desfăşurat şedinţele Consiliului Uniunii Scriitorilor în anii dictaturii ceauşiste, „fiind, cu siguranţă, singurele prilejuri când se lua poziţie public şi răspicat împotriva cenzurii şi a «preţioaselor indicaţii»”. „Aici s-au auzit vocile celor care contestau «preţioasele indicaţii», printre care Dan Deşliu, Ana Blandiana, Dorin Tudoran, Octavian Paler, Mircea Zaciu, Bujor Nedelcovici, Mircea Dinescu. Aici au activat mai toţi marii scriitori ai celei de-a doua părţi a secolului precedent, cei care populează astăzi manualele de literatură română”, se spune în documentul citat.

Potrivit apelului, Casa Monteoru „a fost redată de justiţie moştenitorilor fostului proprietar şi este în pericol să dispară şi odată cu ea să fie ştearsă toată această memorie culturală acumulată între acei pereţi”.

„Statul român, cel care a fost proprietarul ei până acum câţiva ani, poate să redevină, legal, proprietar şi să o redea circuitului cultural, aşa cum a făcut în alte situaţii similare (vezi cazul sediului UNITER de pe str. George Enescu). Ne permitem chiar să afirmăm că statul român, prin organismele sale alese şi numite, are datoria de a cumpăra această casă, a o restaura, pentru că este vorba de un monument istoric şi de arhitectură, ca unul în care se mai poate regăsi stilul lui Ion Mincu, pentru a o transforma într-un centru cultural, unde să aibă loc evenimente literare şi artistice de importanţă naţională. Renunţarea la folosirea publică a acestei case este, aşa cum afirmă un cunoscut arhitect de azi, «ştergerea cu buretele a unei fabuloase aduceri aminte»”, se spune în document.

„Facem un apel la toate organismele statului, de la Preşedinţie la Guvern şi la Primăria Municipiului Bucureşti, să nu-şi uite datoria pe care o au faţă de istoria culturală a României, că aceasta este, în fond, componenta cea mai importantă a identităţii noastre naţionale, în cadrul Uniunii Europene”, se mai spune în „Apelul pentru Casa Monteoru”.

Apelul este semnat de Nicolae Manolescu, Gabriel Chifu, Adrian Popescu, Nicolae Prelipceanu, Ana Blandiana, Gabriela Adameşteanu, Dan Hăulică, Varujan Vosganian, Gabriel Dimisianu, Romulus Rusan, Ion Pop, Marta Petreu, Mihai Şora, Horia Gârbea, Denisa Comănescu, Marian Drăghici, Dan Cristea, Liviu Ioan Stoiciu, Ion Vartic, Mihai Zamfir, Livius Ciocârlie, Nora Iuga, Magda Cârneci, Luiza Palanciuc, Sorin Lavric, Simona Vasilache.

În document se mai spune că toţi cei care doresc să se alăture acestei cauze pot semna apelul şi pe site-ul www.petitieonline.ro. Până în momentul difuzării acestei ştiri, apelul este semnat pe acest site de 195 de persoane.

Pe 22 februarie, Nicolae Manolescu, preşedintele USR, a declarat pentru MEDIAFAX că uniunea nu poate face nimic pentru recuperarea Casei Monteoru. „Am avut foarte multe procese, acesta (ultimul, n.r.) este de evacuare. Este ultima instanţă, nu se mai poate face nimic”, a declarat atunci Nicolae Manolescu.

Tot atunci, Nicolae Manolescu a fost întrebat de MEDIAFAX dacă a discutat cu reprezentanţii Primăriei Municipiului Bucureşti sau cu cei ai Guvernului despre o posibilă răscumpărare a Casei Monteoru de la actualii proprietari, pentru darea din nou în folosinţa USR, aşa cum s-a întâmplat în cazul actualului sediu al Uniunii Teatrale din România (UNITER). Retrocedat în 2006 fostului proprietar, imobilul a fost cumpărat un an mai târziu de Primăria Municipiului Bucureşti, pentru suma de 2,3 milioane de euro – fără taxele aferente tranzacţiei -, şi dat din nou în folosinţă UNITER.

„Asta se întâmpla în vremuri mai bune decât acum. Şi nu este vorba de acelaşi tip de imobil. Ăla (sediul UNITER, n.r.) e un imobil oarecare să zic aşa, iar ăsta (Casa Monteoru, n.r.) este imobil de patrimoniu. Eu nu cred că cineva, la ora actuală, Primăria sau Guvernul ar avea bani să răscumpere un asemenea imobil (Casa Monteoru, n.r.). Nu ştiu, nu cred. Cel puţin acum trei-patru ani, când a început balamucul, noi ne-am interesat. Am întrebat, am vorbit cu Caramitru, el a prins vremuri bune şi era o clădirea banală, a cărei răscumpărare a costat câteva milioane, aici e vorba de mai mult, presupun”, a spus Nicolae Manolescu.

Pe de altă parte, Ioana Angelescu, moştenitoarea familiei Monteoru, a prezentat, într-un interviu acordat MEDIAFAX şi publicat în 29 martie, planurile sale privind Casa Monteoru, precizând că aceasta va fi restaurată şi transformată într-un centru multicultural.

„Primul nostru obiectiv este să putem salva acest imobil, iar primul lucru pozitiv este intrarea în legalitate a regimului proprietăţii. După cum s-a vehiculat destul de mult în ultimii ani, pe toate canalele media, casa nu putea fi salvată, nu putea fi restaurată, nu se putea bate nici măcar un singur cui atât timp cât nu se stabilea regimul juridic al proprietăţii (…) În al doilea rând, este foarte greu ca, după 70 de ani de exploatare, aşa cum s-a făcut ea – nu mai comentez acum -, să iei o decizie din asta de azi pe mâine. Şi eu nu pot să vă promit că săptămâna viitoare sau peste o lună de zile casa deja va arăta ca o minunăţie, aşa cum merită pe harta Bucureştiului. Este destul de greu. În orice caz, noi dorim să o salvăm, suntem singurii care o putem salva, pentru că îi cunoaştem foarte bine istoria, cunoaştem foarte bine istoria primilor ani ai acestei case. Avem documente, avem planurile primilor arhitecţi. În primul rând, este vorba de Ion Mincu şi, apoi, de Nicolae Cuţarida. Este vorba despre o restaurare în regim de patrimoniu, deci cu respectarea statutului de monument de importanţă naţională al casei. Aceasta este posibil. Acesta cred că este un element de asemenea pozitiv în viaţa acestei case. În al treilea rând, casa aşa cum se prezintă ea şi cum dorim să se prezinte pe viitor, va fi dedicată tot scopurilor culturale, va fi o casă deschisă, în care scriitorii îşi vor putea lansa lucrările, operatorii vor putea filma. Eu vreau să fac chiar şi o arhivă a filmelor care s-au turnat de-a lungul anilor în această casă, pentru că, de la Radu Gabrea la Costa-Gavras, au fost foarte mulţi regizori, operatori care au lucrat în această casă şi care au lăsat documente extraordinare despre istoria casei în ultimele 3-4-5 decenii”, a spus Ioana Angelescu.

Ea a mai spus că vrea să transforme Casa Monteoru într-un centru multicultural, în care vor fi bineveniţi toţi artiştii şi oamenii de cultură.

Ioana Angelescu a mai spus că a început demersurile pentru recuperarea Casei Monteoru în 1999. „Sunt 14 ani de când am început aceste demersuri. Le-am început pentru că nu exista legislaţia specială, exista numai posibilitatea pe calea dreptului comun (…), după care, după 2001 şi apariţia Legii 10, am suspendat acest proces şi am trecut pe legislaţia specială, pe legislaţia impusă de regimul proprietăţii şi aşa am putut să anulăm donaţia (actul de donaţie a Casei Monteoru, făcut între Elena Lascar Catargi, fiica lui Grigore C. Monteoru, şi ARLUS-Asociaţia Română a Legăturilor cu Uniunea Sovietică, care, potrivit moştenitorilor, s-a făcut în condiţiile în care Elena Lascar Catargi a fost ameninţată cu arma şi forţată să doneze imobilul, cu tot ce exista în el, n.r.) şi să mergem mai departe cu procesul”, a explicat aceasta.

Deşi nu a exclus o vânzare a Casei Monteoru, Ioana Angelescu a spus că nu ştie cine şi-ar putea permite să cumpere un asemenea imobil de patrimoniu. „Nu ni s-a făcut absolut niciun fel de propunere. Dar, cunoscând istoria acestei case, ştiind care a fost contribuţia marilor arhitecţi, ar trebui să fii o instituţie absolut conştientă că este vorba de un monument de patrimoniu de mare însemnătate şi din cauza asta nu ştiu cine şi-ar putea permite ca să cumpere şi, în sfârşit, să o transforme în ce ar putea transforma, adică o nouă casă a scânteii sau o casă a scânteii de pe Calea Victoriei”, a mai spus Ioana Angelescu.

Uniunea Scriitorilor din România (USR) este succesoarea Societăţii Scriitorilor Români (SSR), care a fost creată în anul 1909 şi a funcţionat sub această denumire pînă în martie 1949. USR a folosit Casa Monteoru începând din 1952, iar, în 1997, Primăria a dat imobilul în folosinţa Uniunii pentru o perioadă de 49 de ani, potrivit reprezentanţilor USR.

Potrivit site-ului www.uniuneascriitorilor.ro, casa Monteoru-Catargi a fost construită în 1874, de Alecu Niculescu, şi moştenită de fratele său, Nicolae Niculescu. Casa a fost cumpărată în 1883 de marele proprietar funciar Grigore C. Monteoru (1831-1898), cel care a înfiinţat – pe moşia sa – staţiunea Sărata Monteoru din Buzău. La scurt timp de la achiziţionarea ei, între 1887-1889, arhitectul Nicolae Cuţarida renovează radical clădirea, amenajând interioarele în stil eclectic francez, cu plafoane pictate în stuc, cu lambriuri din esenţe rare, cu scară monumentală.

Saloanele mari, cu oglinzi, aveau pereţii tapisaţi cu mătase franţuzească, iar mobilierul era adus de la Paris. În micul parc din faţa casei, Grigore Monteoru a amplasat trei statui pe care le adusese din Grecia, cărora li s-au adăugat încă două, realizate în 1898 de sculptorii Ion Georgescu şi Ion Valbudea, înfăţişând agricultura şi industria românească (acestea din urmă au dispărut în 1917).

După Primul Război Mondial, casa a adăpostit, un timp, Legaţia Poloniei (în 1923), rămânând apoi în posesia fiicei lui Grigore Monteoru, Elena, şi a soţului ei Lascăr L. Catargi până în 1949, când a fost naţionalizată, se mai spune pe site-ul USR.