"De cand am fost in Columbia nu imi mai e frica de moarte"
» Avea 25 de ani cand a ajuns in Columbia. Se casatorise cu Oscar Collazos, scriitor si jurnalist columbian, si impreuna s-au mutat intr-un satuc chiar in selva columbiana, langa Pacific.
» Fiindu-i dor de Catalonia, scrie aici primul roman. Romanul Columbiei insa avea sa-l scrie 25 de ani mai tarziu, cand i s-a facut dor de aceasta tara pe care nu a mai vazut-o de atunci.
Este fermecatoare. se declara anarhista, feminista, dezgustata de orice forma de putere si de totalitarism. Este la fel de feminista si astazi, chiar daca, recunoaste, lucrurile s-au schimbat de-a lungul timpului. Se declara feminista, dar nu crede in literatura feminina. Desigur, o femeie poate scrie despre lucruri doar de ea cunoscute – "iar eu sunt absolut libera cand scriu, absolut independenta", adauga ea –, dar asta nu inseamna ca trebuie incurajata o astfel de segregare. Chiar daca stie foarte bine ca aceste impartiri – literatura feminina, literatura pentru adolescenti etc. – sunt parghii ale sistemului comercial.
In 1975, cand nu are mai mult de 25 de ani, se casatoreste cu un scriitor si jurnalist columbian, Oscar Collazos. Pleaca alaturi de el in Columbia, un timp locuieste chiar in selva columbiana, langa Pacific. Prima fiica i se naste aici. Dar ea, dupa ce paraseste Columbia, nu mai poate reveni in aceasta tara.
"Regina Americii" este un roman despre Columbia. Poate nu ar fi gresit daca am spune un "roman al Columbiei", pentru ca nu ne putem opri sa vedem in Doña Maria Lucila Vasquez ("Regina Americii, cea mai frumoasa femeie din tinut"), insasi Columbia, aceasta tara unica, exotica si parfumata, dar macinata de lupte de guerilla si dominata de lipsa de speranta, in care frunzele de coca sunt principala sursa de venit a localnicilor.
Ca sa poate scrie acest roman, aparut in 2002 in Barcelona, Nuria Amat a trebuit sa se tina departe de Columbia. "Incerc sa uit amintirile, tocmai pentru a reveni la ele atunci cand scriu", spune ea. Un an mai tarziu "Regina Americii" a primit Premiul orasului Barcelona, iar in 2007 a fost nominalizat pentru Premiul IMPAC (Dublin), fiind singurul roman spaniol intrat vreodata in aceasta competitie. Cartea a aparut recent in traducerea romaneasca a Luminitei Voina-Raut, la Editura Leda (Grupul Editorial Corint).
"Toate personajele din roman au fete ale unor oameni pe care i-am cunoscut", imi explica Nuria Amat, numai ca povestea din "Regina Americii" este fictiune. "Cu cat inventezi mai mult, cu atat esti mai aproape de realitate", continua ea, iar cine a plonjat in paginile romanului nu se poate opri sa nu aseze imaginea Nuriei pe chipul personajului principal, Montserrat, care, asemeni ei, vine din Catalonia si isi insoteste iubitul columbian, si acesta scriitor (cu un nume predestinat, Wilson Cervantes) precum sotul ei de acum 25 de ani, in Bahia Negra, un satuc rupt de lume – la propriu, pentru ca aici si de aici nu se poate veni si pleca decat cu avioneta – unde isi duc viata intr-o coliba cu doua camere asezata pe malul marii. "Eu sunt cate putin in fiecare dintre personaje, dar cel mai mult in Montserrat, ea este naratoarea".
Conventia pe care o propune Nuria Amat in "Regina Americii" este tocmai o scriitura neconventionala, in care persoana I se amesteca cu persoana a III-a, uneori in cadrul aceluaisi enunt. Iar asta nu are nimic artificial si, culmea, nu creeaza confuzie, desi melanjul de perspective este asociat si cu lipsa semnelor citarii. "Personajele imi vorbesc, nu eu le vorbesc personajelor", spune scriitoarea, nascuta in Barcelona, vorbitoare de catalana, dar care isi scrie cartile in limba spaniola, pe care o adora. "Spaniola mea nu e cea vorbita la Madrid, este foarte pura, de aceea este mai degraba apropiata de cea a scriitorilor latino-americani", imi spune Nuria intr-o franceza fluenta, explicandu-mi ca, daca personajele sunt columbiene, atunci trebuie sa vorbeasca asemeni columbienilor. "Asta-i literatura".
"Regina Cocaina"
Titlul editiei americane a acestei carti este "Queen Cocaine". "Un titlul foarte bun", spune Nuria, "si foarte comercial", adaug eu. "Editura la care a aparut in Statele Unite, City Lights, nu este deloc una comerciala. Aici au aparut cartile lui Kerouac, Ferlinghetti. Mi s-a explicat ca romanul nu ar putea aparea cu titlul «Regina Americii» in America, «Queen Cocaine» fiind mult mai potrivit". Ma intreaba daca in romana e ok, daca nu ar fi fost mai potrivit "Regina Cocaina", iar eu ii explic ca, probabil, in acest caz, cartea ar fi fost plasata intr-o zona falsa, a literaturii "cocainomane", a trairilor-limita, cand in cartea ei nici vorba de asa ceva.
"Un scriitor fara obsesii nu mai este un scriitor", "Daca un scriitor care simte ca ramane fara cuvinte se sinucide, atunci actul lui devine coerent" sunt cateva dintre "credintele" Nuriei Amat. "Moartea este foarte importanta pentru mine. Moartea este foarte importanta in cartile care imi plac. stiu ca astazi tendinta este spre o literatura lejera, dar eu sunt de parere ca adevarata literatura trebuie sa vorbeasca despre dragoste si moarte. Pentru mine a scrie inseamna a dialoga cu moartea, inseamna a incerca sa te salvezi, sa i te impotrivesti", imi spune, iar eu ii explic cum am simtit ca, in "Regina Americii", "la mort" ("moartea", in limba franceza) este alternativa. "L’amour ou la mort?" (joc de cuvinte in limba franceza, cele doua cuvinte avand o pronuntie asemanatoare), pluseaza ea. "si una, si alta". "Nu stiu cum e in Romania, probabil ceva asemanator cu Spania. Dar mie, de cand am fost in Columbia, nu imi mai e frica de moarte. In Columbia nu exista frica de moarte. Nu moartea este alternativa, ci prietenia. «Regina Americii» este un roman despre prietenie, prietenia este mai importanta aici decat dragostea".
Nuria Amat a debutat in 1979 cu un roman. De atunci a publicat mai multe romane, eseuri, povestiri scurte, volume de poezie. Nu le amesteca niciodata. Nu scrie niciodata poezie in acelasi timp cu proza. "Cand scriu un roman traiesc cu romanul. La poezie am nevoie de o stare speciala, asemanatoare cu pasiunea amoroasa". z
INTALNIRE
» Cu Beckett, la Berlin
Cand era foarte tanara l-a cunoscut la Berlin pe Samuel Beckett. Beckett venise aici sa lucreze personal pentru montarea piesei "Ultima banda a lui Krapp". Interpretul rolului principal, care fusese inchis pentru ca ucisese un om, incepuse sa-l joace pe Beckett in inchisoare, iar acum dramaturgul venise la Berlin sa lucreze cu el. "Am scris o povestioara despre intalnirea noastra, «Amor breve». El era foarte timid. Eu, la fel. Stateam unul langa altul si am inceput sa vorbim. Imi cerea tot timpul parerea la repetitii". Atunci a inceput sa scrie la al doilea roman al sau, se desparte de Oscar Collazos, decizand sa-si creasca singura fiica, Laia.
LANSARE
In Romania
Nuria Amat si-a lansat aseara editia in limba romana a romanului "Regina Americii", aparut la Editura Leda, in traducerea Luminitei Voina-Raut. Astazi, incepand cu ora 19.00, Nuria Amat va sustine o conferinta cu tema "O mie de cuvinte valoreaza mai mult decat o imagine". Cu aceasta ocazie, la Cinema Union va fi proiectat filmul "Spiritul Stupului" de Victor Erice (1973). Nuria Amat va vorbi despre influenta creatiei cinematografice a regizorului Erice asupra generatiei de scriitori din anii ’70-’80 in Spania. Evenimentele sunt organizate de Institutul Cervantes in colaborare cu Ministerul Culturii din Spania, cu Editura Leda si cu Libaria Carturesti.
