Din scandalul Wikileaks, care a cuprins nu doar mass-media mondiale, ci şi minţile oamenilor simpli, înţelegem în primul rând că viitoarele atacuri la adresa dosarelor secrete şi a planificării strategice a războaielor nu au nevoie de un spionaj clasic. James Bond nu mai este actual: astăzi, la mare căutare sunt hackeri precum Assange şi tovarăşii săi. Aceştia există demult, însă cu timpul metodele lor devin din ce în ce mai eficiente, notează publicaţia austriacă Der Standard, citat de Agerpres.
Atacurile publicistice în spiritul WikiLeaks şi noile războaie pe care le poartă teroriştii islamici au de câştigat de pe urma şanselor care le sunt oferite de internet şi de mass-media contemporane. Assange şi Ossama ben Laden acţionează cu ajutorul portalurilor şi reţelelor lumii moderne. În acelaşi timp, ei au destui bani pentru a scăpa de urmăritori, subliniază publicaţia menţionată.
Cu toate acestea, diferenţa dintre Assange şi Ben Laden este evidentă. Assange nu doreşte să dinamiteze sistemul occidental şi nu ţinteşte în oameni, în planurile lui nu intră construcţia unui stat islamic dictatorial. Assange atacă, iar Ben Laden poartă războiul, este de părere Der Standard.
Publicaţia austriacă se îndoieşte de faptul că Assange ar trebui tras la răspundere pentru dezvăluirile WikiLeaks. De asemenea, Der Standard subliniază că Julian Assange are un avantaj incontestabil în faţa celor care pledează pentru arestarea lui: chiar dacă el va fi înlăturat, materialele dezvăluite vor rămâne.
Cotidianul austriac atrage atenţia asupra modului în care mass-media mondiale au reacţionat la aceste materiale: apariţia lor în publicaţii cu notorietate arată că respectivele mass-media nu s-au temut de riscuri, iar dacă sistemul de justiţie al SUA şi al oricărui alt stat membru din Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) va decide să-l condamne pe Assange, este de aşteptat o reacţie extrem de negativă din partea comunităţii mediatice. Barack Obama se va confrunta cu o problemă imensă: îngrădirea libertăţii de exprimare în SUA, considerate până acum etalonul diverselor tipuri de libertăţi, atenţionează în final Der Standard.
