Afacerile Santierului Naval Constanta cunosc o perioada de puternic regres. De fapt, sunt voci care spun ca societatea condusa de magantul Gheorghe Bosanceanu se afla in pragul colapsului, cel putin din punct de vedere financiar. Dovada a acestui lucru stau rezultate financiare pe primele trei trimestre ale acestui an.
Industria constructiilor de nave este o carte castigatoare, mai ales daca stii cum sa-ti faci treaba. Exemplul cel mai elocvent este Daewoo Mangalia Heavy Industries, care lanseaza la apa nava dupa nava, urmatorul eveniment de acest gen urmand sa aiba loc chiar saptamana viitoare.
DMHI are profit, are comenzi ferme pana in anul 2009 si exporta toata productia realizata aici. La fiecare predare de nava, beneficiarul, indiferent de tara de provenienta, se declara extrem de multumit de rezultate muncii de aici. Toate acestea sunt dovada faptului ca se poate – cu un management eficient, cu o echipa de muncitori calificati si, mai ales, cu un patron (sud-coreean, in acest caz) care nu urmareste profitul imediat si cu orice pret, ci consolidarea unei afaceri si, nu in ultimul rand, satisfactia in randul angajatilor sai.
Reversul medaliei
Nu aceleasi lucruri se pot spune despre Santierul Naval Constanta. Potrivit datelor firmei, transmise la inceputul saptamanii bursei electronice Rasdaq. Potrivit acestora, Santierul Naval Constanta a raportat in primele noua luni ale acestui an o cifra de afaceri neta de aproape 195 milioane lei (55,7 milioane euro), mai mare decat anul trecut. In ciuda acestui fapt, compania a inregistrat in perioada mentionata pierderi extrem de importante, dupa ce in primele trei trimestre ale anului 2005 reusise sa realizeze un oarecare profit.
In 2006 insa lucrurile au mers extrem de prost pentru SNC, santierul inregistand, in perioada ianuarie-septembrie, pierderi de aproape 20 milioane lei, respectiv 200 de miliarde de lei vechi (circa 5,7 milioane euro).
Privatizare cu bucluc
Pachetul majoritar de actiuni al Santierului Naval Constanta a fost preluat in 2002 de firma Resource International, din Insulele Marshall. Privatizarea a fost contestata, de atunci si pana in prezent, de o serie diversa de specialisti, care spun ca statul a oferit ca pe tava un colos industrial unui om de afaceri si politician constantean, si anume Gheorghe Bosanceanu. Una dintre persoanele care au demascat aceste inginerii financiare este PNL-istul Dan Radu Rusanu, ale carui declaratii in aceasta speta pot fi citite pe pagina de internet a partidului, la adresa www.pnl.ro.
Pasul I, in vacanta parlamentara
Actul normativ care viza privatizarea SNC a aparut in Monitorul Oficial nr. 648 din 31 august 2002 (in baza Legii nr. 411/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante), deci in plina vacanta parlamentara, cand lumea se preocupa mai mult de plaja decat de manevre financiare. Dan Radu Rusanu spunea atunci ca „procesul de privatizare are o singura finalitate: transferul proprietatii de stat in folosul clientilor politici, pe seama diminuarii resurselor bugetului de stat”. La acea vreme, Gheorghe Bosanceanu era membru al PSD. Parlamentarul spune ca un proces de privatizare transparent presupune ca, anterior declansarii privatizarii unei societati, sa se specifice ca respectivei societati ii vor fi sterse, reesalonate, amanate, reduse, dupa caz, obligatiile bugetare sau de alta natura, sau ca aceste obligatii vor fi convertite in actiuni, pentru majorarea capitalului social. Acest demers este necesar pentru ca toti eventualii solicitanti ai pachetului de actiuni care facea obiectul privatizarii sa cunoasca toate datele necesare anterior privatizarii. „Mai mult decat atat, anterior privatizarii, pretul pachetului de actiuni a fost serios „ajustat”, in sensul diminuarii, motivat tocmai de existenta obligatiilor bugetare foarte mari ale SNC, obligatii care acum au fost stinse „dintr-un condei”, prin conversia in actiuni puse la dispozitia investitorului strategic Resource International”, subliniaza Dan Radu Rusanu.
Mecanismul preluarii
Trecerea SNC in proprietatea lui Bosanceanu s-a facut dupa un algoritm binecunoscut PSD-ului de atunci. Astfel, calitatea de investitor strategic a firmei lui Bosanceanu, Resource International, a fost stabilita… prin lege! Apoi s-a aprobat stingerea prin conversie in actiuni la valoarea nominala de 25.000 lei/actiune a obligatiilor societatii catre: bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, a creantelor detinute asupra societatii de AVAB, Termoelectrica, Electrica, Petromin si altele, cu exceptia obligatiilor de natura impozitelor retinute la sursa. A urmat majorarea capitalului social al SNC cu contravaloarea actiunilor rezultate din stergerea prin conversie a obligatiilor mentionate. Apoi, actiunile rezultate din procesul de conversie se transfera la APAPS, care le vinde pe baza de protocol tocmai investitorului strategic, in rate esalonate pe o perioada de doi ani. Pretul de revanzare este, incredibil, de numai 1.600 lei/actiune. Investitorul „strategic” ramane astfel cu peste 600 de miliarde de lei in buzunar, plus 744.000 de metri patrati din Portul Constanta, la care se adauga utilaje, hale, cladiri, docuri, chiar si o parte din… Marea Neagra. Bugetul consiliului local Constanta a pierdut, din cauza afacerii cu actiunile SNC, 15 miliarde de lei, reprezentand datoriile santierului c?tre bugetul local, plus dobanzile si penalitatile aferente.
„In dispretul tarii”
„Este foarte grav ca, dincolo de instituirea unei proceduri de avantajare a clientilor politici, nu se mentioneaza nimic despre sumele imense cu care bugetul consolidat al statului este pagubit si nici despre pretul disproportionat de mic cu care o firma apartinand unui fruntas PSD acapareaza, in dauna bugetului de stat, o intreprindere cu un patrimoniu construit prin efortul intregii economii nationale”, spune Dan Radu Rusanu. Acesta a mai cerut, inca din 2002, abrogarea de urgenta a tuturor actelor normative prin care s-au stins obligatii datorate bugetului de stat in dispretul majoritatii agentilor economici si cetatenilor acestei tari.
