Am auzit de mult prea multe ori, de la prea mulți oameni, expresia: să moară și capra vecinului!… Mai nou, să moară și capra, și vecinul… Sintagma este o ilustrare a invidiei și, din păcate, pare o constantă spirituală a poporului. Exprimă nevoia de a avea mai mult decât celălalt, dar, în timp, sărăcia și neajunsurile (nu de ieri, de azi) au inversat sentimentul de posesie. Nu se mai pune problema să ai mai mult ca altul, ci se pune problema să nu aibă altul mai mult ca tine. „Curat-murdar“, cum ar zice nenea Iancu.
Pot înțelege libertatea de expresie și chiar o susțin. Dar nu pot fi de acord cu aruncarea de murdării în spațiul public la adresa unor oameni care muncesc, fac proiecte, le implementează și ridică nivelul educațional, cultural și medical al României. Fără să mă transform în avocatul cuiva, vreau să scriu câteva cuvinte despre un om pe care îl respect: doctorul Raed Arafat.
Doctorul Arafat este unul dintre fondatorii sistemului de intervenție în caz de accidente din România. Nu voi spune că sistemul de intervenție în România este perfect. Dar îmi permit să spun, în perfectă cunoștință de cauză, că doctorul Arafat a muncit constant pentru creșterea și aducerea sistemului la standardele zilei de azi. Am fost printre primele spitale din țară (Bagdasar-Arseni, Clinica 1 de Neurochirurgie) care au colaborat și au schimbat idei, experiență, training cu dr. Raed Arafat.
Un raport al Corpului de Control al Guvernului în care este analizată activitatea de intervenție în cazul accidentului extrem de grav de la clubul Colectiv stabilește că intervenția de urgență de la Colectiv a fost în mare parte o acțiune necoordonată. Motivele: lipsa de exerciții în caz de urgențe majore, neconcordanțele din legislație și baza materială deficitară.
În același raport se mai vorbește despre declanșarea cu întârziere a Planului Roșu de Intervenție (după 18 minute de la primele apeluri la 112), despre întârzieri birocratice, despre nerespectarea procedurii. Dar mai sunt și alte mențiuni, una dintre acestea referindu-se la faptul că nu au putut fi capacitate toate ambulanțele Serviciului de Ambulanță București-Ilfov din cauză că multe erau stricate sau în situația de a fi casate!
Direcției de Sănătate Publică i se reproșează că nu a avut o evidență clară a pacienților și, mai mult, că nu a existat un Plan Alb (plan de urgență în spitale echivalent cu Planul Roșu al intervențiilor de urgență). Doctorului Raed Arafat i se reproșează că nu a coordonat toate activitățile de intervenție, ci doar pe cele de prim-ajutor și asistența medicală la fața locului.
Dacă citiți doar cele câteva lucruri pe care le-am reprodus aici din conținutul raportului guvernamental, veți vedea că lucrurile nu încep și nu se opresc la doctorul Arafat. Legile sunt proaste și nu stabilesc cadrul complet al funcționării intervențiilor de urgență, iar acest lucru ține de parlamentarii și guvernanții (miniștrii Sănătății, mai ales) care au trecut ca gâștele prin apă în cei 26 de ani de la Revoluție. „Baza materială deficitară“ este o expresie care spune elegant că sistemul este subfinanțat (ce familiar sună acest cuvânt – subfinanțat).
Activitatea DSP, care a girat așa-numitele Planuri Albe (sunt consemnate în sistem, cineva a semnat că acestea există!), este și aceasta expresia anilor de bătaie de joc. Iar nerespectarea procedurilor înseamnă că acestea existau, dar nimeni nu s-a priceput să le respecte. De ce?
După război, mulți viteji se arată. Din nenorocirea petrecută la Colectiv trebuie să învățăm câteva lucruri importante. Trebuie să avem planul de intervenție pentru orice dezastre, simulările să fie făcute la timp, spitalele să fie pregătite, aparatura să fie funcțională, echipele din spitalele de urgență să fie pregătite (se știe că fereastra terapeutică de supraviețuire este extrem de scurtă – Golden Hour), rezervele de medicamente să fie asigurate, colaborarea dintre instituții (SMURD, Ambulanță, Poliție etc.) trebuie să fie perfectă.
Doctorul Arafat este un om invidiat. A construit un sistem – SMURD – care se identifică perfect cu domnia-sa. Când niște politicieni au vrut să-l demită, oamenii au ieșit în stradă. Poate că i se pot reproșa unele lucruri – că a stat lângă răniți la Colectiv sau că nu a făcut ca sistemul să meargă perfect. Dar cine și când a încercat să facă ceva alături, sau în paralel, cu acesta? Unde erau sau unde sunt omologii săi, specialiști în intervenții? Oare câți oameni ar mai fi murit în accident dacă dr. Arafat nu se implica personal? Trageți dumneavoastră concluziile…
