Unul dintre cei mai mari traficanţi de arme din lume, rusul Viktor Bout, se află în faţa unui troc de altă natură: libertate contra informaţiilor preţioase pe care le deţine.
Cel acuzat că vreme de 15 ani a fost „creierul” comerţului cu arme către traficanţi de droguri, organizaţii teroriste sau mişcări insurgente răspândite din Columbia până în Afganistan, ştie foarte multe despre domeniul întunecos al crimei organizate şi al serviciilor secrete ruseşti, scrie The New York Times.
În schimbul dezvăluirilor, autorităţile americane ar putea să-i ofere o pedeapsă mai blândă în loc de închisoare pe viaţă într-un penitenciar federal din SUA, unde urmează să fie extrădat din Tailanda, ţara în care este încarcerat din 2008.
„Pentru Bout se pune problema dacă îşi va putea revedea soţia şi fata peste 10-20 de ani. În mod sigur, el poate să furnizeze SUA, dar şi altor ţări, informaţii preţioase”, spune Michael Braun, un fost oficial din Departamentul de Justiţie american, implicat în prinderea lui Bout.
Autorităţile americane l-au pus sub acuzare, printre altele, pentru achiziţia ilegală de avioane de marfă cu care a transportat arme în zone de conflict din Africa şi Orientul Mijlociu. Până acum însă, Bout nu a fost prea cooperant cu investigatorii şi a respins acuzaţiile, insistând că nu este decât „un afacerist onest, care a transportat ce a fost plătit să transporte”.
România, pe harta lui Bout
Bout, fost ofiţer al forţelor aeriene sovietice, în vârstă de 43 de ani, a fost arestat la 6 martie 2008, în Bangkok. El s-a lăsat ademenit de agenţi americani care se dădeau drept membri ai Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia şi care spuneau că vor să cumpere rachete şi lansatoare de rachete.
La această operaţiune au colaborat şi serviciile secrete din România, întrucât arestarea lui Bout ar fi trebuit să aibă loc la Bucureşti.
Nu s-a mai întâmplat aşa, întrucât în acea perioadă a apărut filmul „Lord of War” („Regele războiului”), cu Nicolas Cage în rolul principal, inspirat de reputaţia sa, ceea ce l-a făcut suspicios.
Pelicula îl înfăţişează ca un fost militar, vorbitor fluent de engleză, arabă, franceză şi portugheză, care a reuşit să intre în subteranul afacerilor cu arme profitând de aparatura de zbor şi depozitele de muniţii „uitate” după prăbuşirea Uniunii Sovietice.
Viktor Bout a fost şi subiectul uni cărţi, „Merchant of Death” („Vânzătorul morţii”), scrisă de Douglas Farah şi apărută în 2007.
Licitat de SUA şi Rusia
„Bout ştie foarte multe despre cum ajung armele în taberele talibanilor sau ale militanţilor din Somalia şi Yemen. De asemenea, cunoaşte serviciile secrete ruseşti şi felul în care au fost restructurate sub preşedinţia lui Putin”, este convins Douglas Farah.
De altfel, Rusia şi SUA s-ar fi angajat într-un duel al ofertelor pentru a obţine extrădarea lui Bout, scrie NYT.
Ruşii ar fi tentat guvernul de la Bangkok cu petrol la preţuri avantajoase, în timp ce americanii ar fi licitat cu tehnică militară.
Ambele state au negat însă că ar fi iniţiat astfel de discuţii.
Pe la mijlocul anilor ’90, rusul adunase o flotă aeriană privată atât de consistentă încât făcuse atente serviciile secrete occidentale.
Câţiva ani mai târziu, Bout avea deja legături cu figuri controversate pe plan internaţional, precum fostul preşedinte liberian Charles Taylor. Astfel de relaţii i-ar fi permis să-şi trimită avioanele în zonele de conflict ale Africii.
Pentru „serviciile” sale ar fi fost plătit inclusiv cu diamante.
Mai mult, avioanele lui Bout ar fi fost contractate chiar de către armata americană pentru transportul de arme în Irak, între 2003 şi 2004. Din această afacere, traficantul ar fi câştigat 60 milioane de dolari.
Totuşi, fostul militar rus ştia să separe afacerile de crezul personal. Care, în cazul SUA, ar fi sunat aşa: „Americanii sunt duşmanii mei”.
Acum însă, unica speranţă a lui Bout de a nu muri în captivitate ţine de cât de bine va colabora cu „duşmanul”.
