Statul trebuie să-și exploateze resursele subsolului. Susțin acest lucru cu tărie. Împărtășesc crezul liberal potrivit căruia capitalul este mai important decât mediul, fără ca primul să-l distrugă pe al doilea. Investițiile nu trebuie să fie sălbatice, ca pe vremea căutătorilor aurului negru din America începutului de sec. XX. În secolul XXI se pot face afaceri profitabile și proteja mediul în același timp.
Susțin libera circulație a capitalului. Cu o condiție esențială: afacerile Statului să respecte cu strictețe legea, iar contribuabilii să beneficieze de pe urma lor, pentru că sunt banii lor în joc, iar Statul are obligația să-i gestioneze eficient.
Din păcate, nu acesta este cazul proiectului Roșia Montană, pe care guvernul PSD se pregătește să-l resusciteze renunțând la declararea zonei drept patrimoniu UNESCO.
Deși liberal, mi-e imposibil să susțin exploatarea minieră de la Roșia Montană. Nu am deloc încredere că PSD va gestiona eficient profitul pe care Statul român îl poate obține de pe urma exploatării miniere. Există riscul real ca acesta să fie sifonat de politicienii corupți din PSD și clientela de afaceri a partidului.
Desigur, social-democrații pretind că nu vor ca România să plătească despăgubiri de 4,4 miliarde dolari către firma Gabriel Resources Ltd., compensații solicitate în procesul de arbitraj deschis la un tribunal constituit sub auspiciile Centrului Internațional al Băncii Mondiale pentru reglementarea disputelor legate de investiții (ICSID). Gabriel Resources acuză autoritățile române că, „prin acțiuni și lipsă de acțiuni“, a blocat implementarea proiectului de exploatare minieră, fără nicio compensație, și a cauzat companiei „pierderi semnificative“.
Cred că motivele pentru care PSD resuscitează astăzi afacerea „Roșia Montană“ sunt de ordin economic și juridic. Pe de o parte, Guvernul Tudose a rămas cu vistieria goală după politicile populist-iresponsabile din ultimele luni; pe de altă parte, vor să acopere ilegalitățile săvârșite în această mega-afacere. Adevărul este că acest proiect e o imensă ilegalitate, de pe urma căreia Statul poate pierde enorm. O afacere coruptă asupra căreia, din păcate, instituțiile Statului român nu se grăbesc să facă lumină. De 15 ani, dosarul „Roșia Montană“ se prăfuiește la DNA.
În 2002, un procuror din cadrul Secției Parchetelor Militare de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Gheorghe Oancea, a întocmit un rechizitoriu pornind de la o sesizare a SRI ce viza fapte suspecte a atenta la siguranța națională.
Cazul a fost, din păcate, „soluționat“ cu neînceperea urmăririi penale. Continuarea anchetei ar putea, însă, lămuri implicarea penală a politicienilor și a oamenilor din serviciile secrete în această afacere.
Am putea afla, de pildă, dacă un maior în Direcţia Topografică a MApN a dezvăluit pentru Gabriel Resources informații secrete cu caracter militar către persoane neautorizate, faptă ce a adus atingere siguranţei naţionale. Nu de alta, dar, după ce a efectuat, în perioada ’95-’96, misiuni topografice și alte cercetări de specialitate în zona Roşia Montană, sub pretextul că erau amplasate câteva unități militare, maiorul și-a dat demisia din Armată și a devenit unul dintre directorii Gabriel Resources. Coincidență? Mă îndoiesc.
Putem afla ce contribuție a avut un fost ambasador al României în Australia, domnul Gâf Deac, care l-a contactat pe omul de afaceri Frank Timiș (n.r. – fost Vasile Timiş), cetăţean australian de origine română, iar acesta s-a arătat interesat să investească în mineritul din România. Din momentul în care a ajuns în România, lui Frank Timiș i s-au deschis toate uşile la Ministerul Industriilor, la Regia Cuprului şi Aurului Deva, la Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM), deci și la Mina Roşia Montană. Mulți funcționari ai statului, politicieni, ofițeri SRI au contribuit la această escrocherie.
În rechizitoriul său, de pildă, procurorul Gheorghe Oancea susține că la dosar se află două adrese semnate de doi miniştri din acea perioadă, Călin Popescu Tăriceanu şi Radu Berceanu. El a constatat următoarele: „Deşi văd că e vorba de o firmă fără experienţă în domeniul minier, cu sediul într-un paradis fiscal, fără să obiecteze în vreun fel, îşi dau acordul pentru constituirea acestei societăţi mixte (între Gabriel Resources și Regia Cuprului şi Aurului Deva, devenită ulterior Minvest – n.a.)“.
Șirul faptelor suspecte este mult mai lung și, în mod normal, acestea ar trebui cercetate de procurorii DNA. Nu de alta, dar contextul este favorabil. Oamenii de afaceri Benny Steinmetz și Tal Silberstein sunt sub supravegherea autorităților din Israel și ar putea face declarații utile anchetatorilor români, pentru a-și ușura situația judiciară. Tot ce trebuie să facă DNA este să ceară o comisie rogatorie.
Contextul este favorabil și pentru că Laura Codruța Kövesi, șefa DNA, este în conflict deschis cu liderii PSD, în primul rând cu Liviu Dragnea.
Nu mai este un secret pentru nimeni că PSD vrea să o debarce din fruntea instituției, cu mâna lui Tudorel Toader, ministrul Justiției.
Redeschiderea dosarului „Roșia Montană“ ar fi un contraatac devastator al lui Kövesi. Dincolo de punerea sub acuzare a unor înalți funcționari ai statului, șefa DNA poate pune serios umărul la amplificarea curentului de stradă anti-PSD. „Roșia Montană“ este foarte periculoasă pentru social-democrați din punct de vedere politic. Repunerea pe tapet a proiectului va descătușa, cu siguranță, energiile protestatare ale ecologiștilor de la #unițisalvăm. Cu puțin noroc, ar putea începe prăbușirea PSD în sondaje și alungarea acestui partid de la guvernare.
