Autor actual si subiect de bac, I.L. Caragiale le zicea bine. Pe vremea lui, toate erau ca si azi, asa cum, din nefericire, si pe vremea noastra toate sunt ca si pe vremea lui… Dovada? Mai jos…
„Administratia e compusa din doua mari armate. Una sta la putere si se hraneste; alta asteapta flamanzind in opozitie. Cand cei hraniti au devenit impotenti prin nutrire excesiva, iar cei flamanzi au ajuns la completa famina, incep tulburarile de strada… Plebea, clientii, cu studentii universitari si scolarii din licee, condusi uneori de profesori universitari, cer numaidecat rasturnarea guvernului. Factiunea de la putere, supranutrita, este incapabila a mai tine pept torentului popular, adica factiunii rasbite de foame; iar Regele, gelos de reputatia europeana de liniste si ordine a Statului sau, este silit sa congedieze, avec force compliments, cabinetul, care avea aproape unanimitati in Parlament, pentru a insarcina pe capul opozitiei cu formarea unui nou cabinet, cu disolvarea Parlamentului si a tuturor consiliilor judetene, urbane si rurale, cu convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui nou Parlament si unor noi consilii, – care toate, dupa bunele obiceiuri consacrate, sunt fireste aproape unanime partizane ale noului guvern.
O clientela pleaca, alta vine; flamanzii trec la masa, satuii la penitenta. Si asta asa mereu si pe rand din trei in trei ani, ba si mai des uneori.
De la o administratie astfel recrutata si constituita pe termene provizorii, se intelege ca numai seriozitate si scrupuluri nu se pot pretinde. Toti oamenii de afaceri, incepand de la arendasul care plateste milioane arenda si sfarsind cu micul precupet, care invarteste in mizerele-i daraveri abia cativa lei, sunt ranconnes, in proportie, de catre acesti baroni feudali mari si mici, cari se numesc agentii administratiei Statului Roman. Si oamenilor de afaceri asta trebue sa le convina; in asa stare de lucruri, numai astfel pot exploata fara nicio sfiiala- poate nedreptati mare pe mic, poate insela mic pe mare, – putini reducand in mizerie pe multi. Rar, din cand in cand, ca pentru parada de lux, se arunca un homme ' la mer – cine stie ce nenorocit agent care, lipsit de cel mai elementar tact, a facut prea brutal o flagranta delapidare sau s'a lasat prea stangaceste mituit. Incolo, sistema lucreaza fara suparare pe toata linia, afara de netagaduite rare exceptii onorabile. De aceea, cu un zambet plin de amaraciune, Romanul numeste tara lui patria bacsisului si hatarului.
Cu asa parlamente se fac legi peste legi – cu asa administratie se aplica.
Justitia ?… Judecatorii de pace si membrii tribunalelor de prima instanta, afara de prezidenti, sunt amovibili, ca si agentii si functionarii ordinari. In justitie, poporul n'are incredere; ea are, astfel, autoritate, dar nu si prestigiu; si intre aceasta justitie fara prestigiu si poporul sceptic, se resfata formidabila si excesiv numeroasa clasa a avocatilor – cea mai prospera in Romania dupa a arendasilor mari”.
