Pe bloguri citim, miercuri, primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu, care a semnat două autorizaţii diferite pentru construirea Stadionlui Naţional, ambele având aceeaşi dată şi acelaşi număr de înregistrare, dar şi despre situaţia social-politică din Republica Moldova.
Pe blogul lui Cătălin Tolontan citim despre primarul Sectorului 2, Neculai Onţanu, care a semnat două autorizaţii diferite pentru construirea Stadionlui Naţional, ambele având aceeaşi dată şi acelaşi număr de înregistrare. Potrivit bloggerului, una dintre aprobări prevedea un stadion cu numai 20.000 de locuri acoperite din 55.000, iar cealaltă, modificată și antedatată, a dus la o arenă mai scumpă, cu acoperiș integral și la care valoarea inițială de 411 milioane de lei a devenit ”fără TVA”.
„Textul celor două documente e, la prima vedere, identic. Semnăturile sînt aceleași. Datele de înregistrare sînt identice. Totul curge lacrimă pînă în punctul în care scrie că stadionul va avea „următoarele caracteristici: 55.000 locuri”. Dar, după o virgulă, în Autorizația 2, cea din posesia Primăriei Capitalei, apare „din care 20.000 de locuri la tribuna I vor fi acoperite”. Se înțelege că restul stadionului rămîne descoperit. Pasajul acesta dispare din Autorizația 1, cea pe care o avem în redacție. Există și alte diferențe, de pildă la numărul de locuri de parcare. În Autorizația 1, cea din ziar, stadionul devine automat mai scump. Întîi că apar tribune peste tot. În plus, față de Autorizația 2, în Autorizația 1 se specifică faptul că suma inițială a contractului, de 411 de milioane de lei, este fără TVA. Complicat! Ții în mînă o situație imposibilă: două Autorizații de Construire, cu același număr și aceeași dată. Una prevede un stadion mai ieftin, cealaltă unul mult mai scump”, scrie Tolontan.
Moise Guran scrie, pe blogul său, despre criza socio-politică din Republica Moldova.
„Mult mai lucidă, Maia Sandu a explicat la interviurile Europa FM că Moldova nu îşi poate reveni mai devreme de zece ani din şocul dispariţiei miliardului de dolari din băncile moldoveneşti, nu va mai avea din ce să susţină nici investiţii, nici dezvoltare, nici salarii, nici pensii, nici nimic. Și, într-adevăr, completez eu pentru dumneavoastră, un miliard de dolari e cam cât o cincime din PIB-ul Republicii Moldova. Imaginaţi-vă că vine la un moment dat cineva şi ia într-un sac bugetul statului pe un an şi pleacă. Șocul economic a fost şi mai ales va fi din ce în ce mai puternic, căci lipsită de finanţare, economia Moldovei a intrat deja în recesiune. Pentru orice om sănătos la cap, îngheţarea proiectului european al Republicii Moldova echivalează cu prăbuşirea economică, fiindcă după exsanguinaţia cu miliardul doar perfuziile financiare venite de la Europa, via România o mai pot menţine ca stat. Nici măcar oligarhii, nici cel din spatele guvernului Filip, nici cei din spatele mişcării de stradă nu au atâta tupeu încât să-şi imagineze că o Rusie aflată ea însăşi în criză profundă poate finanţa Moldova”, scrie Guran.
Pe blogul Cristian China Birta citim despre iniţiativa „Ora de poveşti”, care se organizează la Biblioteca Metropolitană.
„Până atunci vă raportez despre ”Ora de povești”, inițiativă lansată de Biblioteca Metropolitană București și care înseamnă, pe scurt, că în prima sâmbătă din fiecare lună, simultan, 16 din cele 31 de filiale ale Bibliotecii Metropolitane București se transformă într-un loc de povestit povești. Cum ar veni, biblioteca de cartier prinde viață”, scrie bloggerul.
Victor Kapra scrie despre documentarul „Biserici de lemn din România”, care va fi lansat în februarie, la Muzeul Țăranului Român.
„Prin acest documentar, producătorii pun pe harta turistică a țării construcții unice, monumente foarte valoroase din punct de vedere arhitectural și istoric, dar necunoscute publicului: biserica din Curechiu (jud. Hunedoara), din care a pornit răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan, în 1784, biserica de lemn „Trei Ierarhi”, din Troaș (jud. Arad), biserica de lemn din Lunca Moților (jud.Hunedoara), cea din Deleni, (jud. Hunedoara), biserica de lemn din Urși (jud. Vâlcea), alături de cea din Leleasca (jud. Olt), din Igoiu (jud. Valcea), din Mlăceni și din Copăceni (ambele din Vâlcea)”.
