Pe bloguri citim, marţi, despre Guvernul Cioloş, care propune introducerea unor criterii de performanţă pentru profesori, învăţători şi educatori, dar şi despre moartea singurului sportiv român care a obţinut o medalie la o ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă, Ion Panţuru.
Moise Guran scrie, pe blogul său, despre criteriile de performanţă ale profesorilor, învăţătorilor şi educatorilor.
„Între programa, obligatorie desigur, aşa depăşită şi stupidă cum este, şi interesul copilului pentru materie, un dascăl adevărat îşi riscă propria carieră şi ignoră programa. Mulţi fac deja asta, iar domnii de la sindicate, dascăli şi ei, bineînțeles că ştiu. Atâta doar, că interesul sindicatului o reprezintă protejarea masei de profesori existenți, nu copilul meu sau al tău. Cât despre baza materială, o fi mai bună în mediul urban, dar tot în mediul urban posibilitatea utilizării ei este mult diminuată de supra-aglomerarea şcolilor, de reducerea la 40 de minute a orelor, ca să intre trei serii de copii, desființarea din același motiv a laboratoarelor… Dar un dascăl adevărat va compensa orice lipsă a bazei materiale (aşa cum poate, el, cu ajutorul părinţilor, sau al oricui) o va da naibii de programă, riscându-şi cariera pentru a-şi salva copiii de la ignoranță. Totul e să vrea. Pe de altă parte, datoria noastră, a societăţii, este să-i dăm unui astfel de om acces în sistem. Să-i deschidem drumul către copiii noştri, în baza unui sistem de evaluare în care, ceea ce trebuie de fapt să aflăm este cât de mult îi pasă profesorului de ei, de copii”, potrivit Biziday.
Cristian China Birta scrie despre moartea lui Ion Panţuru, care a obţinut singura medalie a României la JO de iarnă de la Grenoble, din 1968.
„Îmi este tare greu să scriu într-un astfel de context. Ion Panțuru, pilotul nepereche al bobului românesc, nu s-a plâns niciodată că este condamnat la uitare. Nu s-a plâns nici că fusese oarecum ”marginalizat” de actuala conducere a Federației Române de Bob, Sanie și Skeleton. Nu s-a plâns de nimic. Pur și simplu își petrecea ultima parte a vieții între micile bucurii cotidiene și marile bucurii ale fantasticei sale cariere. Vicecampion mondial, campion european și medaliat olimpic cu bronz, Ion Panțuru va rămâne un personaj charismatic, jovial, natural și valoros. Adică exact cum a fost ca bober pe podiumul olimpic”, scrie bloggerul.
Zoso explică de ce nu a primit actorul Leonardo DiCaprio un premiu Oscar, până în prezent.
„E un curent pe afară, adoptat și la noi, conform căruia Leonardo ar trebui să primească un premiu Oscar pentru prestația sa din filmul X. Și toți sunt ipocriți și spun că merită pentru că joacă bine și nu pentru că e frumușel. Și nu, nu doar demoazelele sunt extaziate de el. Hai să ne uităm un pic la cariera lui de 25 de ani: This Boy’s Life – decent, dar adevăratul artist acolo e DeNiro. What’s Eating Gilbert Grape – nimic. The Quick and the Dead – film extrem de prost. The Basketball Diaries – film bunicel, dar fără mari valențe actoricești. Romeo + Juliet – prost. Titanic – film bun, și asta în ciuda actorilor. The Beach – film bun, subiect bun, prestație bună, dar nedemnă de Oscar. Gangs of New York – Daniel Day-Lewis eclipsează pe toată lumea. Catch Me If You Can – bunicel, dar nu de Oscar. The Aviator – prea lung, prea neconvingător. The Departed – film bun, dar doar Jack face un rol decent. Bloody diamond – decent, nimic deosebit. Body of Lies – popcorn movie. Revolutionary Road – făcut doar pentru că lumea îi voia din nou împreună. Shutter Island – jenant de prost. Inception – no comment. Django Unchained – bunicel, dar fără ca vreun actor să iasă în evidență. Great Gatsby – nici o șansă. The Wolf of Wall Street – prea porno pentru Oscar. The Revenant – nu l-am văzut, nu mă pronunț. Overall, e carieră respectabilă, iar el e unul dintre cei mai buni actori ai lumii, dar, ca și Brad Pitt, e doar bun, nu foarte bun, nu excelent. Știu, criticii de film de pe net au păreri solide, dar majoritatea cred ca Ride Along sau Expandables au fost filme bune, de aia se extaziază la o prestație ok”, scrie Zoso.
