Odata cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana si inlesnirea circulatiei in spatiul comunitatii, in unele zone ale tarii au aparut noi fenomene. Astfel, in localitatile de frontiera marginase granitelor cu statele membre, romanii au inceput sa treaca in tara vecina sa se plimbe, sa bea o bere, sa se intalneasca cu prietenii sau sa-si faca cumparaturile zilnice. Asa se intampla si la Ostrov, unde distanta foarte mica de localitatea bulgara Silistra, despartita de un simplu gard de Romania, se parcurge pe jos in cateva minute. Oamenii au inceput sa vada in asta un avantaj care incet, dar sigur, le va schimba perceptia despre ce inseamna sa faci parte din Comunitatea Europeana, dar si modul de viata. Am mers in acest sfarsit de saptamana la piata in Bulgaria impreuna cu locuitorii din Ostrov, care au inceput sa-si faca tot mai mult targuielile zilnice la bulgari.
Drumul pe jos nu costa nimic
Accesul dinspre Calarasi cu bacul se face de mai multe ori pe zi. Primul bac traverseaza Dunarea la 7 dimineata, si circula pana seara tarziu, atat cat este vizibilitate, ducand masini, camioane si oameni. Ostrov este o localitate cu circa 5.600 de locuitori, iar viata pe malul bulgaresc a constituit pentru unii un avantaj inca de pe vremea comunismului, cand acolo se mai putea face rost de un pachet de tigari BT, un plic de cafea boabe sau conserve de carne de la soferii de camion. Astazi oricine este major si are carte de identitate poate trece in tara vecina la pas, controlul documentului fiind in general o simpla formalitate. De la 1 ianuarie 2007, traficul s-a intetit simtitor. Sute de persoane si zeci de masini trec zilnic cu bacul catre punctul de frontiera. Sambata la ora 7 dimineata s-au strans primele grupuri. Inarmati cu sacose de rafie, pungi de plastic sau doar posete si portofele, pentru cei care vor o promenada in “strainatate” cat se poate de ieftina, toti vor sa mearga la Silistra. Jeni, vanzatoare de bilete de la bac, ne da primele detalii: “Merg oamenii la cumparaturi, ce sa faca, e mai ieftin si mai bine ca la noi. Si mai ales, este mai aproape. Pentru masini taxa de traversare este de 20 RON, dar pe jos nu costa nimic. De-aia multi prefera sa lase masinile aici si sa treaca cu mainile in buzunar. E si aproape domnule, e la o aruncatura de bat. Despre ce magazine sunt mai bune, intrebati politistii de frontiera, ca ei stiu.” O bodega mizera, amplasata strategic chiar unde se formeaza coada pentru bac, aprovizioneaza calatorii in spatiul U.E. cu cafea fierbinte, si inlesneste asteptarea pentru doritori cu o vodca la pahar. Toaleta poti gasi cat cuprinde doar pe malul Dunarii, in tufisuri. Ora 7.30, vine bacul.
Doar cu cartea de identitate
Traversarea fluviului dureaza circa un sfert de ora. Unii trec catre Ostrov, si mai departe, pe drumul catre Constanta, dar cei mai multi vor in Bulgaria. Majoritatea aleg sa mearga pe jos. Ostrovenii sunt deja acolo, si trec de la primele ore ale diminetii. La punctul de frontiera ne intampina, zambitori, un politist roman si unul bulgar. Dam buletinele si cei mai multi nu pot sa creada ca totul este atat de simplu. Unii au adus preventiv si pasapoartele. “Nu e nevoie, daca aveti cartile de identitate”, explica politistii. Bulgarul zambeste tuturor, obisnuit cu reactia de bucurie a celor care trec prima data acum, atat de simplu, fara birocratie si verificari interminabile ale documentelor de calatorie internationale. Si gata, suntem in Bulgaria, impreuna cu grupul de pe bac, cam 40 de persoane. Localitatea Silistra. Multi cu sacose mari, semn ca sunt hotarati pe achizitii. Intram imediat in oras, punctul de trecere fiind amplasat cumva chiar intr-un cartier de blocuri.
RON din abundenta la toate casele de schimb valutar
Ajungem pe strada ce pare ca duce undeva in centrul localitatii si imediat dam de prima casa unde scrie mare “EXCHANGE”. Nu ne mai miram ca angajatul ne explica in romana ca are cursul de 0,50 leva pentru un RON la cumparare. “Cumparam lei romanesti doar de la 1 ianuarie”, ne explica patronul casei. Dar totusi aproape nimeni din grup nu se opreste sa schimbe aici si merg hotarati mai departe. Poate stiu ei ceva. Mai parcurgem o strada si undeva pe alt colt vedem o alta casa de schimb si coada de data asta. Cursul afisat, 0,52 leva pentru un RON. E clar de ce toti schimba aici. Desi diferenta este mica, totusi exista, si pentru cei cu papornite de rafie conteaza orice leut. Fiecare schimba dupa puteri, cate 100, doua sau doar 50 de RON. Dupa schimb, toti se indreapta hotarati catre centru, conform experientei, dar si unui indicator.
Magazinele ieftine sunt la mare cautare
Cotim dreapta catre o cladire oficiala, primaria, dupa cum intelegem din steagurile amplasate si din conversatiile celor care au mai trecut pe aici. Imediat dam si de magazine. Cele mari sunt ramase din era comunista, majoritatea pline de haine de calitatea a doua. Dar destul de ieftine, dupa reactia cumparatorilor romani. Grupul ce a trecut cu bacul la prima ora se rasfira. Nu mai avem dupa cine ne tine si o luam pe cont propriu. Auzim romaneste peste tot. Intram si in cel mai important centru comercial, magazinul “Tzum”, dupa cum aflam ca se pronunta. Aici sunt de toate, de la televizoare cu plasma, sisteme DVD la marfa de taraba, haine, parfumuri ieftine contrafacute, incaltaminte de vinilin. Nu conteaza ca nici un roman nu stie bulgareste, conteaza ca mai toti vanzatorii stiu romaneste. In general marfa pentru oameni cu venituri modeste. Incep cumparaturile. O localnica din Ostrov, venita la cumparaturi impreuna cu sotul, trebuie sa-si achizitioneze haine pentru o cununie. Alearga de la un stand la altul si probeaza mai multe lucruri. Ia chiar si cate un parfum pentru ea si barbat, din cele varsate, la vrac, depozitate in recipiente de plastic transparent de cate doi litri, pe care scrie mare “Chanel”, “Dior”, “Armani”, “Kenzo” si in general nume ale caselor de moda occidentale. Sunt contrafacute, mirosul nu prea aduce cu originalul, dar costa doar cativa RON sticluta in loc de 20-30 ori mai mult cat costa originalul. La aparatura electronica nu se inghesuie nimeni. Ar fi fost cu adevarat o surpriza sa-i vedem pe cei veniti la Silistra cu pungi de rafie sa incarce in ele TV cu plasma. Asocierea de marfa de bazar cu lucruri mai scumpe este pe placul romanilor de aici ca mai casca un ochi, in satul lor nefiind evident asa ceva. Iar Calarasiul este la 30 de km departare.
Paine si salam din Bulgaria
Dupa magazinele mari din centru, imediat la dreapta pe o straduta este piata. La fel ca la noi, gasesti de la fructe la cartofi, verdeturi, fructe exotice, la carnati pe sarma, haine de “Europa”, zahar, ulei, toate mai ieftine ca-n Romania. Una dintre opriri este si la magazinul de panificatie, unde o paine costa 0,8 leva. Si aici se face coada, ca e paine calda, “mai mare si mai buna ca cea din Ostrov”, dupa cum afirma Vasile, un cetatean mandru de dreptul la libera circulatie. “Vin des aici, de cand cu UE, sa-mi fac piata. Gasesc ulei, zahar, tot ce am nevoie, mai ieftine si mai aproape.” La o taraba un individ cu mustata, tigan bulgar, face galagie: “Carnati, luati carnati bun, banane ieftin, tot ce vrei! Da baieti, poftiti la carnati!” Tarabagiul vinde fructe si legume, iar in fata, pe o sarma, troneaza un sir de carnati uscati. Peter stie bine romaneste. A invatat dupa 1989. “Duceam tigari BT, duceam cafea boabe cu sacii. Se vindea bine. Luam pahare romanesti si aduceam aici. Facut bani bine atunci, mergea bine. Acum speram sa mearga iar bine, de cand vin romani aici fara probleme.” Si prin alimentari este coada de romani. Cumpara salam, cascaval, parizer, carnati. Mezelurile sunt in general la mare cautare. Vanzatoarea de la un astfel de magazin nu stie romaneste, dar pentru romani nu este o problema, arata cu degetul. Unii se opresc sa bea o bere la un birt bulgaresc din piata, unde se vand si un fel de mici. Altii cumpara doar doua paini, un kilogram de rosii turcesti si se plimba pe la vitrine. Toti sunt fericiti ca pot petrece o zi in Bulgaria la fel de usor ca o plimbare pe drumul principal din localitatea de bastina.
Cu papornitele pline
Dupa ora 14.00 majoritatea incepe sa se intoarca in Romania. Multi intra in punctele de trecere cu sacosele pline de marfa. Tanta, o femeie trecuta de 60 de ani, cara impreuna cu o prietena cam de aceeasi varsta trei genti mari, ticsite. Nu-i mai e frica de controale, ca face asta de dinainte de 1 ianuarie: “Cumparam de toate, dulciuri, haine de dama, pilote, la preturi foarte bune si le dam pe piata la Constanta sau Calarasi. E marfa buna si ieftina aici. Trecem de doua ori pe saptamana sa mai facem un ban. Avem pensii mici si asta ne mai ajuta. Inainte mai erau probleme, dar acum e foarte bine.” In vama au ramas si doua magazine tip duty-free, abandonate, amintire a vremurilor de altadata. Pe unul din geamuri scrie mare “Lichidare de stoc”.
Zilnic, 500 de persoane trec in medie granita
Politistii de frontiera spun ca eliminarea obligativitatii prezentarii pasaportului a dus la un aflux considerabil de calatori peste granita. In medie 500 pe zi, mai mult la sfarsit de saptamana, si cifrele sunt in crestere. Multi merg la cumparaturi. Unii se viziteaza cu rudele, pentru ca in Silistra exista si o importanta comunitate de romani. “Inainte isi vorbeau peste gard sau de la geamurile blocurilor, acum trec pur si simplu granita si merg la ei acasa. Sunt tineri care prefera sa iasa in oras la Silistra pentru ca la Ostrov nu gasesc mare lucru. Si-au facut chiar si prieteni noi. In general trec mai mult romanii decat bulgari. Cu copiii este mai greu, pentru ca trebuie trecuti in pasapoarte sau alte documente insotite de fotografii. In rest, nu este nici o problema. Nu le vine sa creada ca totul e atat de simplu”, ne-a declarat agentul Necula, politist la Frontiera.
Revenim la bac, in asteptare, pe malul romanesc. In spatele a doua mese pline de dulciuri si cafea, amplasate pe terenul de imbarcare pentru ambarcatiunea de trecere, stau pe scaune doi vanzatori. Unul e bulgar, Teodor, altul e roman, o femeie, Sofica. Vand unul langa celalalt marfa cumparata de la Silistra, pentru cei ce asteapta imbarcarea. Pana la 1 ianuarie, fiecare vindea in tara lui, dar acum pentru amandoi e mai profitabil aici.
