Este posibil oara ca atentatele din 11 septembrie 2001 să fi fost susţinute de un guvern străin? O întrenare rămasă fără răspuns în SUA, unde o anchetă a Congresului este încă cenzurată şi la 10 ani de la tragedia care a lovit Statele Unite, creând suspiciuni suplimentare pentru cei care cred că americanii nu ştiu tot adevărul despre 9/11, arată un material realizat pentru publicaţia Vanity Fair.
Romanialibera.ro vă oferă – în cadrul campaniei “Minutul 0: 9/11” – potenţiale desluşiri pentru enigmele care încă înconjoară momentul 11 septembrie 2001.
Anthony Summers şi Robbyn Swan, autorii articolului citat, au adunat într-o carte “scurgerile” şi “pistele” care au apărut în legătură cu 9/11. Cei doi se concentrează în special asupra următorului scenariu: atentatorii, 15 dintre ei de origine saudită, ar fi avut legături cu Guvernul Arabiei Saudite, însă administraţia Bush ar fi ales să ascundă astfel de dovezi.
“Al-Qaeda nu a fost singură!”
Comisia 9/11, condusă de politicienii Thomas Kean şi Lee Hamilton, a fost forumul care a ridicat pentru prima oară întrebarea citată la începutul materialului. Informaţii care să poată oferi un răspuns ar fi existat, dar preşedinţii comisiei au considerat că sunt mult prea neliniştitoare pentru a fi oferite publicului. Asta deşi ideea că Al-Qaeda nu a acţionat singură nu era un secret.
“Sunt state care îi susţin pe terorişti, ştiu lucrul ăsta”, le-a spus jurnaliştilor fostul secretar al Apărării, Donald Rumsfeld. Statele pe care le-a luat apoi în considerare Comisia au fost Iran şi Irak (recunoscute la începutul anilor 2000 ca ostile SUA), dar şi Arabia Saudită (considerată un aliat al americanilor). Ulterior, Comisia a stabilit că nu există dovezi care să ateste colaborarea Irakului cu teroriştii implicaţi în 9/11, iar, deşi Iranul ar fi permis câtorva dintre atentatori să circule fără probleme prin aeroporturile sale, nu ar fi ştiut despre planurile acestora.
Informaţiile despre Arabia Saudită, revizuite
Însă în ceea ce priveşte presupusul rol al Arabiei Saudite, lucrurile rămân controversate. Doi dintre investigatori, Michael Jacobson şi Rajesh De, au fost atenţionaţi, târziu într-o seară din 2004, că liderul lor, Dietrich Snell, se află la biroul unde era stocat şi raportul şi face modificări în părţile esenţiale. Ajunşi repede acolo, cei doi au fost întâmpinaţi de Snell cu următorul argument: “Nu existe suficiente dovezi care să susţină cazul împotriva Arabiei Saudite”. Când au ameninţat că îşi dau demisia, li s-a propus un compromis: cea mai mare parte din informaţiile pe care doreau să le apere să supravieţuiască în versiunea printată a raportului ca note de final, scrise cu caractere foarte mici.
Ce-i drept, Comisia a apreciat în acel raport că relaţia de prietenie dintre SUA şi Arabia Saudită nu este necondiţionată şi că – precizare trecută cu litere normale – “relaţia trebuie să se bazeze pe mai mult decât petrol, trebuie să includă un angajament de luptă împotriva extremiştilor violenţi care instigă la ură”.
“Trădătorul” saudit, ameninţat cu moartea
Totuşi, reacţia ambasadorului saudit în SUA, prinţul Bandar ben Sultan, a fost una din care rezulta că raportul nu incrimina în nici un fel ţara sa: “Afirmaţiile clare ale acestei comisii independente au respins miturile care au aruncat stigmatul fricii şi al îndoielii asupra Arabiei Saudite”.
Dar nevinovăţia Arabiei Saudite nu a fost niciodată evidentă. În 1994, un oficial saudit delagat la Organizaţia Naţiunilor Unite, Mohammed al-Khilewi, a decis să fugă în SUA, luând cu el documente despre care spunea că dovedesc corupţia, abuzul asupra drepturilor omului şi susţinerea terorismului – toate fapte de care s-ar fi făcut vinovat regimul din Arabia Saudită. Regalitatea saudită a răspuns printr-o ameninţare la viaţa lui al-Khilewi.
Însă guvernul din SUA nu i-a oferit protecţie, iar FBI i-a refuzat documentele. Asta în condiţiile în care al-Khilewi a atras atenţia că Arabia Saudită ar fi fost implicată în primul atentat, eşuat, asupra Turnurilor Gemene, în 1993.
“Un cetăţean saudit cu un paşaport diplomatic i-ar predat o valiză cu bani teroristului Ramzi Yousef atunci când acesta se afla în Filipine. Serviciile secrete saudite nu erau străine de această relaţie”, a afirmat al-Khilewi.
Pact cu Osama ben Laden?
Un alt aspect relevant: într-o declaraţie sub jurământ făcută după 9/11, fostul şef al serviciilor secrete talibane, Mohammed Khaksar, a precizat că, în 1998, fostul şef al Departamentului General de Informaţii al Arabiei Saudite, prinţul Turki, a ajuns la înţelegere cu Osaman ben Laden ca Al-Qaeda să nu atace locaţii saudite. În schimb, Arabia Saudită se angaja să-i sprijine cu fonduri pe talibani, să nu pună în pericol bazele lor de antrenament şi, bineînţeles, să nu ceară extrădarea lui ben Laden. Prinţul Turki a negat însă că ar fi încheiat o asemenea înţelegere.
În orice caz, unii oficiali americani care intrau în contact cu cei saudiţi înainte de 9/11 constatau că este inutil să le ceară acestora să lupte împotriva terorismului. Fostul director al CIA George Tenet ajunsese în audienţă la prinţul Naif, în timpul celui de-al doilea mandat al lui Bill Clinton.
Încălcând regulile diplomatice, Tenet l-a întrebat direct pe prinţ, întrerupându-i acestuia un întreg monolog despre istoria prieteniei dintre SUA şi Arabia Saudită: “Alteţa Voastră Regală, cum credeţi că ar arăta Arabia Saudită în ochii lumii dacă aş spune ziarului Washington Post că aţi ascuns informaţii care ar fi putut să ne ajute să prindem terorişti?”. Reacţia prinţului ar fi fost afişarea unei expresii şocate.
Petrolul decide
La mijlocul anilor ’90, Jean Charles-Brisard, autorul unui studiu despre finanţarea terorismului, a dat glas unei explicaţii aparent facile cu privire la reticenţa saudiţilor. “Toate răspunsurile şi indiciile care ar putea ajuta la desfiinţarea reţelei Al-Qaeda se află în Arabia Saudită. Sunt însă imposibil de obţinut pentru că această ţară are un mare avantaj asupra SUA: dependeţa Statelor Unite de petrolul său”.
În ultima vreme însă, relaţia “de prietenie” dintre SUA şi Arabia Saudită pare din ce în ce mai şubredă. Prinţul Abdullah a reproşat în repetate rânduri neimplicarea SUA în încercările Palestinei de a deveni un stat independent, împotriva dorinţelor Israelului.
Această problemă îi făcuse pe saudiţi să ameninţe, într-o scrisoare trimisă administraţiei Bush cu puţin înainte de 9/11, că cele două ţări vor merge “fiecare pe calea ei”. Tragedia din 11 septembrie a apropiat din nou cele două ţări, însă conflictul palestiniano-evreu rămâne un subiect sensibil.
