13.3 C
București
joi, 25 aprilie 2024
AcasăLifestyleFoodNumismatul nevazator

Numismatul nevazator

Pe 22 august implineste 87 de ani, din care 80 i-a dedicat pasiunii sale de-o viata – colectionatul de monede. "Eram intr-a doua primara la scoala de Baieti din Bals, judetul Romanati, cand un coleg din Vartia, Ionut Barbu il chema, mi-a dat cadou o moneda. Erau 20 de helleri austro-ungari din 1907. In banii de azi ar insemna cam 1.500-2.000 de lei vechi. M-am jucat cu ea o vreme apoi am aruncat-o la noi in curte."

"Aveam curte mare, de un pogon, ca tata era presedintele judecatoriei. Am gasit-o dupa vreo zece zile si am mai aruncat-o o data. Am gasit-o din nou, tot din intamplare. Atunci am pastrat-o. A fost un semn. O am si acum, dupa opt decenii", povesteste Octavian Iliescu, cel mai batran si experimentat numismat din tara.
La banutul acela s-a mai adaugat o moneda de cinci piastri turcesti din 1928, dupa ce Turcia devenise republica. Tot un coleg i-o daruise. Iar cea de-a treia, care a pus bazele colectiei sale, a fost o lira italiana din 1922. A urmat a patra, o moneda de zece bani din 1867, batuta de Carol I. Vazandu-l pe prichindel ca e pasionat de monede, taica-sau i-a facut cadou o moneda de 25 de lei din aur, din 1906, prin care se sarbatoreau 40 de ani de domnie a regelui Carol, o moneda de 20 de franci francezi din 1906, tot din acelasi an, cinci lei de argint cu efigia lui Carol I, alti cinci lei cu regele, dar din 1880 si cativa banuti de argint scosi intre 1910 si 1914. In 1930 la 11 ani poseda deja o colectie frumusica. Atunci cand a intrat la liceu, la Craiova, a mai primit alte trei monede de bronz romane, gasite de tatal sau pe malul Bistretului, langa Calafat. Erau niste "fallis" batute de Constantin al II-lea, fiul lui Constantin cel Mare, din anul 324 d.H. "Acum cred ca ar face cam 50.000 de lei vechi bucata", apreciaza expertul Octavian Iliescu.

Mentorii
In ’34, la 15 ani, a participat pentru prima oara la Congresul de Numismatica de la Craiova. Acolo i-a cunoscut pe doi mari colectionari ai vremii, pe dr. Aurel Metzulescu, fostul sef al Spitalului de Contagiosi din Craiova, si pe marele arheolg oltean C-tin Nicolaescu Plopsor, director al Muzeului Olteniei. "Cei doi mi-au marcat existenta. Mai ales doctorul, care m-a instruit. Ma duceam dupa-amiaza si-l sculam din somn. Ii suportam fumul de la lulea numai sa-mi arate banutii", isi aminteste batranul. "Eram pasionat, si in vacanta de vara am facut primul inventar al colectiei numismatice de la muzeul lui Plopsor". A fost ales membru al Societatii Numismatice Romane (SNR) in 1938, la 19 ani. "Daca-mi ajuta Dumnezeu si-mi da zile pana la anu’, pe 4 decembrie 2008, o sa am 70 de ani de activitate neintrerupta in SNR". Culmea e ca singurul decret regal ramas in vigoare pe timpul comunistilor a fost cel al lui regelui Ferdinand, din 1915, prin care i se recunostea SNR calitatea de persoana juridica. Printre membrii de vaza ai SNR s-au numarat: Dimitrie Sturza (presedinte de onoare), Mihail C. sutzu (fost guvernator al Bancii Nationale a Romaniei) si Constantin Moisil.

Nevoia i-a vandut colectia
"Numismatica poate deveni o afacere doar daca te ocupi cu comertul. La noi e unu’ Stambuliu, cu o pravalie pe Calea Victoriei, care face si licitatii cu monede. Lui i-am vandut in ’95 colectia mea. Numai piesele romanesti erau vreo doua sute. Aveam mare nevoie de bani. Am luat o suma destul de buna pentru atunci, vreo unspe mii de dolari. Azi ar valora de cel putin cinci ori mai mult", povesteste cu tristete batranelul. Din singurul ochi cu care mai distinge cat de cat contururi, cel stang, plange. A vandut atunci un "ban" de la Dan I (1385-1386). L-a dat cu 100 de dolari si azi ar valora peste 500 de euro. A mai dat si o "accea", din 1572, de la Ion Voda cel Cumplit, tot cu 100 de dolari, un ban de argint din 1876, o moneda foarte rara de doi bani din 1881 batuta de Carol I, pe vremea aceea inca domn al Romaniei si doi lei din 1901. Parte din bani i-a cheltuit cu inmormantarea sotiei si cu doua operatii ale unei verisoare. Cu ce i-a ramas spera sa-i fie suficient pentru cand i-o veni randul…

I-au mai ramas doar patru banuti
L-a inceput s-a facut avocat, dandu-si licenta in 1942. Apoi l-au luat in armata unde a stat fix trei ani. N-a fost pe front din cauza vederii slabe, servindu-si patria si regele ca furier la scoala de Ofiteri de Aministratie. "Ani pierduti", apreciaza batranul. Apoi, in 1950, n-au vrut sa-l mai primeasca in Colegiul de Avocati pentru ca nu era membru de partid. Asa a ajuns slujbas la Intreprinderea de Canal, Apa si Salubritate, luandu-si un al doilea serviciu la Institutul de Istorie, ca asistent. Acum, la 87 de ani, are o memorie excelenta. Isi aduce aminte, si-l spune pe dinafara, numarul de telefon al fostului serviciu, din 1942, al sotiei sale. Rade… Acum a trebuit sa inlocuiasca vechiul telefon cu disc, din apartamentul sau semidecomandat din Titan, cu unul mai nou, cu taste. Ii e mai usor, ca si asa nu mai vede decat cu un ochi, care si acela are glaucom terminal. I-au mai ramas doar amintirile. Pe cele cateva monede pe care le-a mai pastrat, pe primele patru din marea lui colectie, abia le mai distinge. Le pipaie, insa, zilnic de cateva ori.

Moneda sau "moneta"
Octavian Iliescu a scris si carti despre numismatica. Cea mai recenta, "Istoria monetei in Romania", a aparut in 2002 si a fost coordonata chiar de Mugur Isarescu. "Lansarea a avut loc la sediul BNR chiar cand a venit Bush in Romania si a aparut curcubeul", rememoreza numismatul. Nu-i place deloc cuvantul moneda: "Daca-i spune «monetarie» atunci e moneta, nu moneda". Oricum pentru cartea asta n-a primit nici un ban, desi a fost tradusa in engleza, versiunea respectiva fiind trimisa la Banca Europeana din Frankfurt si la Societatea Americana de Numismatica (SAN) din New York, care a preluat-o pe site-ul sau, cu aprobarea BNR. "Eu as vrea sa fie publicata sub forma de carte tiparita", ofteaza batranul colectionar. De altfel, el este membru corespondent al SAN din 1987 si membru al Societatii Regale de Numismatica din 1977.

Teoria kosonilor dacici
Venerabilul numismat e nemultumit de tinerii de azi. "Din pacate, tinerii nu mai vin la sedintele lunare ale SNR. Io, asa cum sunt, practic nevazator, tot ma duc. Sunt atatea colectii, la Muzeul Militar, Muzeul Bucurestilor si Muzeul National de Istorie, si ei nu-si fac timp sa vina macar o data pe luna la sedintele SNR", se plange Octavian Iliescu.
Cu presedintele SNR, ne zice colectionarul, are si o disputa: "Constantin Preda, presedintele societatii, sustine ca kosonii dacici au fost falsificati in Evul Mediu. Eu am impresia ca el sustine o teza a celor care s-au imbogatit de pe urma acestor kosoni. Pai daca au fost falsificati trebuie sa fi fost si un original, nu-i asa?". Gurile rele din lumea numismatilor spun pe soptite ca unii ar fi la persoane importante ca Dan Iosif, Ioan Talpes, sau chiar Adrian Nastase. Probe nu sunt insa. La SNR a fost vicepresedinte pana in 1993 cand a renuntat la functie dupa 23 de ani. Octavian Iliescu sustine ca in 1982 un puci intern l-a impiedicat sa devina presedinte.

Decorat de Iliescu dupa ce l-a criticat
Octavian Iliescu n-a fost niciodata membru al vreunui partid politic. Dar de politica n-a stat insa departe. A publicat articole politice in 1941 in "Pamantul romanesc" o foaie scoasa de o asociatie secreta "Ardealul", coordonata de Iuliu Maniu. A reluat jurnalistica dupa revolutie cand, din 1991 pana in 1994, a scris in Cotidianul regretatului Ion Ratiu zeci de articole critice la adresa lui Ion Iliescu. Culmea e ca, in 2003, presedintele Romaniei din legislatura trecuta l-a decorat cu Ordinul Cultural in grad de Ofiter. S-a bucurat, dar in sinea sa era destul de amarat. Decorarea venise ca urmare a propunrii consilierilor fostului presedinte si nicidecum, cum ar fi fost normal, din partea SNR pe care a slujit-o atata amar de vreme. Acum o duce cam ca toti pensionarii. Are o pensie de 811 lei si un ajutor de sase milioane pentru ca a intrat de curand in categoria nevazatorilor. Noroc cu Academia Romana care-i mai da niste milioane bune "pentru activitate deosebita". Din total nu ramane cu mai nimic pentru ca plateste doua femei sa-l ingrijeasca, sa-i spele, calce, sa-i faca piata si sa-i gateasca cu randul. Orice iesire din casa iar il costa, intrucat ii trebuie insotitor. si exista cel putin o iesire lunara. La sedintele SNR, de unde n-a lipsit decat cand a fost cazut la pat.

Botezat cu-n ban in frunte
Intr-un tarziu, recunoaste ca a mai pastrat niste monede in afara de cele patru, "primordialele". Doua sunt mai valoroase, de aur. Una de 20 de lei din 1820 pe care am primit-o la un schimb cu o moneda de 20 de franci din 1906, de la BNR. si a doua o "moneta", cum ii place batranului sa spuna, de 25 de lei din 1906, neatinsa de mana omeneasca, pe care a luat-o tot la schimb de la BNR in locul uneia pe care o primise de la taica-sau cand ii cresteau dintii si pe care o muscase atat de tare ca-i ramasese amprenta dentara imprimata pe banut. Dar pe acestea le tine pentru zile negre. "Cea muscata de mine era cea cu care am fost botezat. La noi, la olteni, era pe vremea aceea un obicei. Cand te lua popa de fund si de cap sa te bage-n cristelnita iti apasa pe frunte un banut. Tata i-o daduse pe aceea si cred ca popa m-a apasat prea tare cu ea de mi-a intrat de mic ideea sa colectionez monete. S-a vazut mai tarziu. Tata imi dadea bani de cornuri la scoala si io mergeam la zarafi si cumparam banuti". Vorbeste apoi de zloti, coroane, icusari s.a.m.d.: "«…cinci sutimi» din 1864, o moneda foarte frumoasa pentru numismati".

Batranul si randunica
Colectionarul n-are prea multe motive de bucurie. Doar amintirile pe care le deapana oricui e dispus sa le asculte. In rest e napadit de tristete. Marile sale iubiri s-au dus. Mai intai sotia: "A murit dupa 61 de ani, sapte luni si 20 de zile de casnicie. Daca ati sti ce frumoasa era sotia mea. I-am scris si poezii…", lacrimeaza Octavian Iliescu. Apoi, numismatica. De cand vederea l-a lasat nu mai poate decat sa mangaie dragile sale "monete". Anul asta a avut o bucurie. Pe 14 mai i-a venit in vizita un vechi prieten, cantaret. I-a cantat asa cum numai el stie s-o faca. De 30 de ani il viziteza negresit in fiecare primavara. E un randunel, si el aflat la varsta senectutii. "A avut un cuib la mine in balcon, pana in urma cu vreo zece ani cand o rapitoare i-a mancat puii si i-a distrus casuta. A venit dupa aia an de an, dar singur, fara randunica. Are plastron rosu, ca astia canta cei plastron alb nu. Vine de prin Abisinia sau de la izvoarele Nilului, se asaza pe sarma de rufe si-mi canta toata ziua".

» Moneda lui Mihai Viteazul
Cand era mic, visa sa revolutioneze numismatica romaneasca: "In 1930, la 11 ani, visam sa descopar o moneda emisa de Mihai Viteazul ca ban al Craiovei. Era o bazaconie. Nu putea sa existe asa ceva. Nu se mai batuse moneda in Tara Romaneasca de la 1481, de pe vremea lu’ Basarab al IV-lea «Tepelus»." Acest vis si l-a realizat, insa doar partial. "In 1993, cand s-au implinit 400 de ani de la urcarea pe tron a lui Mihai Viteazul, am dovedit ca asa-zisa medalie de aur a lui Mihai era de fapt o moneda de 10 ducati, de 35 de grame, ce facea parte dintr-o emisiune destinata unor mercenari-artileristi. Din pricina contextului istoric s-au pastrat doar doua exemplare, dintre care una la Cabinetul Numismatic al Muzeului de Istorie a Artei din Viena. Cealalta a disparut pe la o mie sapte sute si ceva.

Cele mai citite

Cum să-ți protejezi locuința de vremea rea

Indiferent dacă ești acasă sau nu, locuința ta este mereu expusă la riscuri generate de vremea rea, cum ar fi furtuni, inundații sau căderi...

Petre Roman, la Parchetul General, în Dosarul Mineriada. FOTO

Fostul premier Petre Roman, s-a prezentat, astăzi, la sediul Parchetului General, pentru a lua la cunoştinţă că a fost pus din nou sub acuzare...

Ocolul Bucureștiului în 30 de zile

Coaliția PSD-PSD a făcut un ocol de treizeci de zile pentru a ajunge de unde a plecat. “Și mă ocoli...” – vorba bancului. Dar...
Ultima oră
Pe aceeași temă