După o oră de mers cu maşina şi un drum care lasă în urmă capitala pentru a şerpui printre câmpuri de orez şi un puzzle de sere în care fermierii prelungesc cât pot viaţa recoltelor, se deschide poarta unui aşezământ pe cât de discret, pe atât de tulburător.
Zece femei cu vârste cuprinse între 80 şi 90 de ani trăiesc aici, în oraşul Gwangju, cea mai frumoasă parte a vieţii lor. Asta, în condiţiile în care multe nu mai au pe nimeni, abia se mai deplasează, iar cufărul cu amintiri pe care îl poartă de decenii după ele le tulbură constant dramul de bună dispoziţie.
Sunt femeile-muzeu pe care sud-coreenii le-au descoperit cu adevărat după 1990 şi ale căror experienţe traumatice din adolescenţă continuă să ţină în şah relaţia dintre Coreea de Sud şi Japonia.
Eufemistic, sunt cunoscute în toată Asia drept “comfort women”; localnicii, în schimb, li se adresează cu numele de alint, “halmoni”, care în coreeană înseamnă bunică; în fine, de-a dreptul spus sunt sclavele sexuale pe care armata imperială niponă le-a folosit, începând cu 1932 şi până la capitularea ţării, într-o reţea de bordeluri cazone cu care au fost împânzite toate statele din Asia aflate în anii ’30-‘40 sub controlul Japoniei. Erau violate, torturate, adesea ucise. Unele erau abia copile de 12-13 ani. Cele mai multe proveneau din Peninsula coreană şi Japonia, restul fiind aduse din China, Taiwan, Filipine, Indonezia şi chiar Olanda.
În 2013, în toată Coreea de Sud mai trăiesc în total 59 de halmoni, fiind singurele supravieţuitoare din cele 237 care au îndrăznit să dezvăluie, începând cu 1991, că au fost exploatate sexual în bordelurile nipone din Asia.
Totuşi, nu se ştie cu exactitate câte tinere au ajuns în astfel de stabilimente, dar statisticile oficiale vorbesc de un număr cuprins între 50.000 şi 200.000, cu o medie de vârstă de 13-28 de ani.
Chiar dacă în ultimul timp s-au făcut paşi în direcţia închiderii dosarului, lucrurile nu au fost definitiv tranşate. După lungi ezitări, Japonia a recunoscut existenţa sclavelor sexuale, iar Coreea de Sud solicită în continuare prezentarea de scuze publice şi plata unor compensaţii din fonduri publice, nu private, aşa cum ar fi dorit autorităţile de la Tokyo.
Acum câteva zile, un articol apărut în ziarul japonez Asahi Shimbun arăta cât de ironic se scrie uneori istoria: camera inferioară a Parlamentului nipon a fost dizolvată, în noiembrie anul trecut, tocmai când scrisoarea prin care premierul prezenta scuzele ţării sale se afla în faza finală a redactării. Ulterior, şi în Coreea de Sud, şi în Japonia au avut loc alegeri. Între cele două state, discuţiile continuă şi acum.
Daţi click pe fotografii pentru a vedea un fotoreportaj impresionant din Coreea de Sud.
